17.01.2015 Views

Descarcă - Salvati Copiii

Descarcă - Salvati Copiii

Descarcă - Salvati Copiii

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Acti varea amigdalei este obligatorie pentru achiziţia răspunsurilor învăţate de frică<br />

(LeDoux, 2000, 2003; Davidson, 2002; Fanselow, 2003; Maren, 2004). Stările de<br />

frică dobândite pot fi asociate cu excitabilitate sporită în amigdală. Cercetările<br />

pe animale sprijină teoria că amigdala şi hipocampusul acţionează împreună<br />

pentru formarea memoriei pe termen lung bazată pe informaţii si eveni mente cu<br />

conotaţie afectivă (Pape et all, 2003). Hipocampusul este „suspectat” că leagă<br />

informaţiile despre contextul fizic cu informaţiile afective furnizate de amigdală.<br />

Cercetătorii cred că amigdala întăreşte consolidarea memoriei pentru momentele<br />

de emoţii puternice (Maren, 2001; Quirck, 2003; Pape et all, 2003). Unele amintiri<br />

legate de frică pot fi depozitate chiar în amigdala. Câteva arii sunt interconectate între<br />

ele, de importanţă majoră în reamintirea/regăsirea memoriei legate de frică, cum ar<br />

fi amigdala, hipocampul si aria cingulată anterioară (Sotres-Bayon, 2004). Controversate<br />

dealtfel, sunt studii care sprijină ipoteza că, o dată reactivată, o amintire trebuie<br />

să treacă printr-un nou proces de consolidare (reconsolidare) cu scopul de a fi<br />

menţinută în memoria de lungă durată (Nader, 2003; Duvarci, 2004).<br />

Se consideră că amigdala îndeplineşte următoarele roluri:<br />

1. Rol central în formarea condiţionărilor inconştiente;<br />

2. Transferând informaţii despre proximitatea de obiect-scop la sistemul<br />

activării comportamentale (prin proiecţiile la nucleul acumbens) joacă un<br />

rol important în stabilirea şi menţinerea programelor motorii (Gray, Feldon<br />

et al., 1991 apud Gray, 1994);<br />

3. Este centrul limbic cel mai înalt în sistemul de fugă şi luptă, controlând outputul<br />

acestui sistem prin proiecţiile descendente la hipotalamusul medial şi la<br />

substanţa cenuşie centrală. Activitatea excesivă în amigdală este implicată în<br />

teroare/panică şi mânie excesivă.<br />

Stimularea electrică a acesteia produce anxietate, iar lezarea la animale elimină<br />

anumite răspunsuri anxioase (Davis, 1991 apud Gray, 1994). Funcţionarea inadecvată<br />

a amigdalei va duce la reactivitate scăzută la stimuli aversivi necondiţionaţi ce<br />

determină panică şi/sau agresivitate defensivă. S-ar putea ca sistemul SH şi amigdala<br />

să răspundă la aspecte diferite ale răspunsului anxios. S-a sugerat că amigdala ar putea<br />

fi importantă pentru detectarea semnalelor ce provoacă frică (ex. prezenţa unui<br />

prădător pentru un animal) precum şi o serie de răspunsuri anxioase înnăscute.<br />

Rolul amigdalei în frica necondiţionată<br />

Leziunile nucleului cortical şi nucleului central reduc drastic emoţionalitatea<br />

la şobolanii sălbatici în termeni de comportamente defensive şi de fugă. Leziunile<br />

nucle ului central atenuează ulceraţia (Henke, 1980) şi nivelurile crescute de<br />

corticosteron din plasmă (Beaulieu et al, 1987). Leziunile amigdalei blochează<br />

capacitatea nivelului crescut de zgomot (stimul ameninţător necondiţionat) de a produce<br />

hipertensiune.<br />

Amigdala ar putea fi implicată în asocierile stimul-răspuns care nu implică<br />

condiţionări aversive. De aceea deficienţele în condiţionarea aversivă ca urmare a<br />

leziunii amigdalei ar putea fi parte a unui deficit atenţional mai general.<br />

Figura 1. Diagramă schematică a circuitelor fricii şi anxietăţii în creier,<br />

care arată structurile principale implicate în aferentaţia inputului tip stimul<br />

ameninţător către amigdală, cât şi outputurile de la amigdala către diferite<br />

structuri ţintă şi funcţiuni ale acestor conectări (după Pissiota, A., 2003)<br />

Cortex cingulat<br />

Periaqueductal gray<br />

Cortex prefrontal<br />

STIMUL<br />

AMENINȚĂTOR<br />

Input senzorial<br />

Talamus senzorial<br />

AMIGDALA<br />

Nucleu reticulat pontis<br />

caudal<br />

Cortex senzorial<br />

Hipocampus<br />

Hipotalamus<br />

Răspuns de fugă sau luptă Reflex de tresărire Răspuns hormonal de stres<br />

„Înghețare” comportament<br />

Activarea SNA (ex. tahicardie,<br />

transpirație, creşterea presiunii<br />

arteriale etc.)<br />

Hipocampul<br />

Ar fi important pentru anxietatea dependentă de context, de aici importanţă<br />

pentru anxietatea în medii noi (ex. agorafobia, Selden, 1992). S-a sugerat că această<br />

buclă neuronală între amigdala, hipocâmp şi proiecţiile corticale/entorhinale ce<br />

94 95

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!