Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Acti varea amigdalei este obligatorie pentru achiziţia răspunsurilor învăţate de frică<br />
(LeDoux, 2000, 2003; Davidson, 2002; Fanselow, 2003; Maren, 2004). Stările de<br />
frică dobândite pot fi asociate cu excitabilitate sporită în amigdală. Cercetările<br />
pe animale sprijină teoria că amigdala şi hipocampusul acţionează împreună<br />
pentru formarea memoriei pe termen lung bazată pe informaţii si eveni mente cu<br />
conotaţie afectivă (Pape et all, 2003). Hipocampusul este „suspectat” că leagă<br />
informaţiile despre contextul fizic cu informaţiile afective furnizate de amigdală.<br />
Cercetătorii cred că amigdala întăreşte consolidarea memoriei pentru momentele<br />
de emoţii puternice (Maren, 2001; Quirck, 2003; Pape et all, 2003). Unele amintiri<br />
legate de frică pot fi depozitate chiar în amigdala. Câteva arii sunt interconectate între<br />
ele, de importanţă majoră în reamintirea/regăsirea memoriei legate de frică, cum ar<br />
fi amigdala, hipocampul si aria cingulată anterioară (Sotres-Bayon, 2004). Controversate<br />
dealtfel, sunt studii care sprijină ipoteza că, o dată reactivată, o amintire trebuie<br />
să treacă printr-un nou proces de consolidare (reconsolidare) cu scopul de a fi<br />
menţinută în memoria de lungă durată (Nader, 2003; Duvarci, 2004).<br />
Se consideră că amigdala îndeplineşte următoarele roluri:<br />
1. Rol central în formarea condiţionărilor inconştiente;<br />
2. Transferând informaţii despre proximitatea de obiect-scop la sistemul<br />
activării comportamentale (prin proiecţiile la nucleul acumbens) joacă un<br />
rol important în stabilirea şi menţinerea programelor motorii (Gray, Feldon<br />
et al., 1991 apud Gray, 1994);<br />
3. Este centrul limbic cel mai înalt în sistemul de fugă şi luptă, controlând outputul<br />
acestui sistem prin proiecţiile descendente la hipotalamusul medial şi la<br />
substanţa cenuşie centrală. Activitatea excesivă în amigdală este implicată în<br />
teroare/panică şi mânie excesivă.<br />
Stimularea electrică a acesteia produce anxietate, iar lezarea la animale elimină<br />
anumite răspunsuri anxioase (Davis, 1991 apud Gray, 1994). Funcţionarea inadecvată<br />
a amigdalei va duce la reactivitate scăzută la stimuli aversivi necondiţionaţi ce<br />
determină panică şi/sau agresivitate defensivă. S-ar putea ca sistemul SH şi amigdala<br />
să răspundă la aspecte diferite ale răspunsului anxios. S-a sugerat că amigdala ar putea<br />
fi importantă pentru detectarea semnalelor ce provoacă frică (ex. prezenţa unui<br />
prădător pentru un animal) precum şi o serie de răspunsuri anxioase înnăscute.<br />
Rolul amigdalei în frica necondiţionată<br />
Leziunile nucleului cortical şi nucleului central reduc drastic emoţionalitatea<br />
la şobolanii sălbatici în termeni de comportamente defensive şi de fugă. Leziunile<br />
nucle ului central atenuează ulceraţia (Henke, 1980) şi nivelurile crescute de<br />
corticosteron din plasmă (Beaulieu et al, 1987). Leziunile amigdalei blochează<br />
capacitatea nivelului crescut de zgomot (stimul ameninţător necondiţionat) de a produce<br />
hipertensiune.<br />
Amigdala ar putea fi implicată în asocierile stimul-răspuns care nu implică<br />
condiţionări aversive. De aceea deficienţele în condiţionarea aversivă ca urmare a<br />
leziunii amigdalei ar putea fi parte a unui deficit atenţional mai general.<br />
Figura 1. Diagramă schematică a circuitelor fricii şi anxietăţii în creier,<br />
care arată structurile principale implicate în aferentaţia inputului tip stimul<br />
ameninţător către amigdală, cât şi outputurile de la amigdala către diferite<br />
structuri ţintă şi funcţiuni ale acestor conectări (după Pissiota, A., 2003)<br />
Cortex cingulat<br />
Periaqueductal gray<br />
Cortex prefrontal<br />
STIMUL<br />
AMENINȚĂTOR<br />
Input senzorial<br />
Talamus senzorial<br />
AMIGDALA<br />
Nucleu reticulat pontis<br />
caudal<br />
Cortex senzorial<br />
Hipocampus<br />
Hipotalamus<br />
Răspuns de fugă sau luptă Reflex de tresărire Răspuns hormonal de stres<br />
„Înghețare” comportament<br />
Activarea SNA (ex. tahicardie,<br />
transpirație, creşterea presiunii<br />
arteriale etc.)<br />
Hipocampul<br />
Ar fi important pentru anxietatea dependentă de context, de aici importanţă<br />
pentru anxietatea în medii noi (ex. agorafobia, Selden, 1992). S-a sugerat că această<br />
buclă neuronală între amigdala, hipocâmp şi proiecţiile corticale/entorhinale ce<br />
94 95