„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
naţiune numai atunci poate să alcătuiască un organism, numai atunci poate să se
înjghebeze în formă de stat, când toate forţele sociale sunt în echilibru şi când
puterea înarmată ajunge la culmea desăvârşirii sale”. Contribuţia sa ştiinţifică vine
în împlinirea unui gol istoriografic, autorul fiind conştient de neîmplinirile
inerente unui început: „E o simplă încercare de monografie asupra unui oraş,
prin trecutul său aşa de scump nouă, o monografie care fiind schiţată aici, va
putea fi desăvârşită altă dată, de altcineva, mai competent şi mai cu răgaz decât
mine”. La capătul demersului istorico-arheologic – bazat, de fapt, pe o bogată
bibliografie –, este reconstituită evoluţia aşezării care, iniţial, s-a numit
Durustorum, denumire perpetuată „până în zilele noastre; se înţelege de la sine
însă că au intervenit mici modificări fonetice, Durustorum prefăcându-se în
Drâstor în limba noastră, sau Droster în limba slavizat a bulgarilor 149 . Concluzia
autorului era menită să îndemne la o reasumare a unui vechi colţ al pământului
românesc, ce urma să cunoască, asemenea Constanţei, o renaştere în cadrul
Statului Român: „Drâstorul istoric, arheologic şi cultural este un oraş celebru, cel
mai celebru dintre oraşele noastre din antichitatea greco-romană (subl.n) (săpăturile la
Histria aveau să înceapă în anul următor – n.n.) şi singurul al cărui nume ni s-a păstrat
în decursul veacurilor. El singurul are o vârstă mai bine de 2.000 de ani şi cred că
reintrând în stăpânirea românească ar trebui să-şi păstreze numirea cea veche,
numire căzută în desuetudine în timpul din urmă: «Dârstor, Dârstior sau
Dârstor».
Şi după cum «Kustendgea» s-a prefăcut, fără dificultate, în câţiva ani
numai, în Constanţa, tot astfel socotim că dându-i-se Silistrei vechiul său nume
românesc, vom avea în curând în loc de un nume roman turcizat un nume
roman românizat Durustorum- Drâstorul” 150 .
Tot în 1913 vede lumina tiparului, la Bucureşti, o altă lucrare, cu un
caracter mai aparte, având însă şi ea menirea de a familiariza publicul românesc
cu fapte din trecutul sudului Dobrogei; în numai 38 de pagini, Proba cucerirei
SILISTREI şi Cadrilaterului de Români. Document autentic, francez, este o traducere a
unui raport din 1595, reactualizat, căci „În împrejurările de faţă Povestirea
capătă un interes deosebit, fiind un document contemporan al faptelor petrecute
atunci.
Acei cari au trăit la 1595 arată că noi am luptat şi am vărsat sânge pentru Silistra
şi Rusciuc – arată, în Precuvântare, traducătorul român –, cucerindu-le.
Această cucerire a frontului Cadrilaterului este un fapt pozitiv din parte
noastră şi, în acea vreme, am reluat cu armele în mână ceea ce turcii răpiseră de la
înaintaşii lui Mircea cel Bătrân. Se pare că a venit timpul ca să ne mai luptăm de
a patra oară pentru ţinta avută de cârmuitorii noştri începând de la Radu
149 Ibidem, p. 12.
150 Ibidem.
ISSN -1841-138X 98 © 2007 Ovidius University Press