„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
- Şi cum ţi-au dat drumul să pleci?
- Au plecat ei alţii, cari nu erau deloc răniţi, dar eu … Uite, mâna asta stângă nici no
simt…
- Cum ai venit de acolo?
- M-am îmbarcat pe vaporul austriac.
- Cine-ţi îngrijeşte mâna?
- „Doftorul” care e cu soldaţii noştri aici.
- Adică soldaţii noştri!?
- Da, ai noştri. Păi eu nu sunt tot român, ca d-ta!? (subl.n.).
- După ce ţi-o trece, te mai duci să te mai lupţi?
- Unde, la bulgari? Nu-mi pasă de ei… Dacă mi-o trece, mă duc cu armata
românească să bate pe bulgari. Eu le ştiu seama acum.
- Îţi pare bine c-am venit noi aici?
- Cum să nu, domnule. Doar ne-am săturat de stăpânirea bulgărească…
(subl.n.).
Şi-n vorbele românului care-şi vărsase sângele luptând pentru asupritorii
lui, era atâta bucurie, că de acum înainte, de va mai fi nevoie să-şi verse acest
sânge, şi-l va vărsa cu drag pentru neamul şi ţara lui strămoşească.
În timp ce vorbeam, aruncându-şi ochii la mâna înfăşurată în cârpe
pătate de sânge, o mânie ciudată i se aprinse în ochi, şi tremurând de durere grăi
plin de amărăciune: «M-am sluţit luptând pentru străini… De…, dacă n-aţi venit mai
devreme! …».
Ne uitam lung unul la altul: eu fără să ştiu ce să-i răspund la vorbele lui
mustrătoare, el poate aşteptând răspunsul meu. Apoi mi-am luat ziua bună de la
el şi am plecat după tovarăşii mei. Deşi mă despărţisem, totuşi simţeam
înţepătura privirilor lui mustrătoare, iar în urechi îmi răsunau cuvintele amare şi
dojenitoare: «De…, dacă n-aţi venit mai de vreme!»” 106 .
Ajuns la Silistra, ziaristul român este, şi el, „încremenit de atâta
frumuşeţe”, la apusul soarelui pe Dunăre, doi dintre companioni – profesorul G.
Murgoci şi pictorul J.Al. Steriade – încercând aceleaşi simţăminte, primul
strigând către pictor, entuziasmat: „Vino de vezi lucruri măreţe, cari se văd
rar...” 107 . Sunt vizitate vestitele – altădată – forturi ce constituiau pavăza Silistrei
în veacul trecut: „În faţa noastră se desfăcea un şir de coline, cari îşi dădeau
mâinile, ca şi cum ar fi fost gata să înceapă o horă.
Cea mai răsărită dintre ele, poartă numele Medgedi-Tabia 108 , iar cea din
faţa ei, Arab-Tabia.
Medgedi-Tabia domină Dunărea pe o întindere foarte mare, cum şi
întreg malul românesc din faţă. Oraşul Silistra este îngenuncheat la picioarele ei.
106
I. Irimescu-Cândeşti, op. cit., pp. 17-19.
107
Ibidem, p. 24.
108
Steagul românesc este arborat aici, la 29 iunie, de către un dobrogean musulman (din
Ostrov) – vezi infra 160.
ISSN -1841-138X 87 © 2007 Ovidius University Press