„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Istoria – instrument de înţelegere a prezentului...
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Mulţumesc şi eu pentru invitaţie! Eu vreau să fac doar câteva remarci
asupra capitolului Regimul comunist şi cultele religioase din acest raport. Întâi de toate,
aş vrea să spun faptul că, aşa cum spuneam, Regimul comunist şi cultele religioase,
acesta este titlul capitolului din raport, nu tratează toate cultele religioase. Sunt
ignorate celelalte culte istorice cu prezenţă covârşitoare în Transilvania, şi
anume: Biserica Luterană, Biserica Unitariană şi Biserica Evanghelică. Cred că ar
fi fost interesant de văzut cum de exemplu regimul comunist a încercat
desfiinţarea Bisericii Luterane doar pentru că ar fi fost vinovată de colaborarea
cu grupul etnic german din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Un alt aspect pe care aş vrea să-l semnalez, ar fi următorul: ne aşteptam
ca în textul acestui capitol să găsim o analiză asupra relaţiei pe care a avut-o
regimul comunist cu bisericile. Ne-am fi aşteptat la o descriere a unui
comportament represiv al autorităţilor faţă de biserici, o persecuţie asupra
bisericilor din România din anii regimului comunist. Or, în textul raportului, mai
degrabă am găsit tema unei biserici care a colaborat cu statul, este vorba de
Biserica Ortodoxă Română, tema unei biserici decapitate, care considerăm că a
fost insuficient abordată, şi în cadrul acesteia este vorba de Biserica Romano-
Catolică. În cadrul acesteia, foarte multe lucrări au fost ignorate şi este vorba de
cazul bisericii persecutate din Biserica Greco-Catolică. Capitolul începe, evident,
cu învinovăţirea Bisericii Ortodoxe Române. Deci, găsim un limbaj, din start,
subiectiv. Considerăm că, deliberat, au fost ignorate aspectele pozitive ale vieţii
religioase din anii comunismului, nu trebuie să uităm şi acest lucru, chiar dacă
vrem să condamnăm comunismul.
Aş mai vrea să mai spun că se găsesc şi o serie de falsuri şi exprimări care
n-ar trebui să aparţină unui istoric. Dau exemplu aici un paragraf de la pagina
463, citez, e vorba de două rânduri şi termin: Istoricii ortodocşi din vechea generaţie au
apelat la jenante mijloace de a ascunde detenţia episcopilor uniţi în mănăstirile ortodoxe din
perioada 1948 – 1950 şi 1955 – 1970. Autorul acestor rânduri face trimiterea la
cartea Părintelui Academician Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologic Român, ediţia
a II-a, Bucureşti 2002, la pagina 466 şi, dacă verificăm, constatăm că părintele
Păcurariu nu ascunde aceste aspecte, dimpotrivă, e vorba de cazul episcopului
Ioan Suciu, şi arată cum acesta a decedat în închisoarea de la Sighet în 1953.
Cam acestea ar fi remarcile la care am vrut să mă opresc în intervenţia
mea. Mulţumesc!
Prof.univ.dr. Daniel Barbu:
Şi eu vă mulţumesc, domnule Petcu! Vreau să spun că dumneavoastră,
alături de domnul Enache, faceţi parte dintr-o instituţie care, mi se pare mie, e
mai fertilă în a califica instituţional, regimul comunist decât orice fel de comisie
prezidenţială! Eu am fost, de pildă, uimit să constat că aţi decis, colectiv vorbind,
nu dumneavoastră doi, instituţia din care faceţi parte, că, în România anilor '80,
cel puţin una dintre libertăţile pe care proiectul leninist vroia să le suprime şi
care – s-a spus – au şi fost suprimate, ei bine exista, şi anume libertatea muncii.
ISSN -1841-138X 158 © 2007 Ovidius University Press