„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Şi această nouă graniţă e tot o graniţă convenţională, ca cea veche a
Dobrogei şi cred că nu este mai bună din punct de vedere strategic – spune, cu
premoniţie, cunoscutul savant român – ca cea veche; numai că oamenii competenţi
cred că cu greu ne-ar putea ataca bulgarii pe aci, mai ales după ce vom întări noi
anumite locuri şi am avea şi o flotă de război pe Mare şi pe Dunăre. Căci bucata
asta de pământ cam de 780 mii hectare am rupt-o din trupul Bulgariei şi
niciodată bulgarii nu ne vor erta acest lucru, ei cari înainte se uitau cu jind asupra
Dobrogei şi chiar lucrau pe tăcute pentru încorporarea ei la Bulgaria. Lucrurile
au devenit însă altfel.
După războiul aliaţilor cu turcii, când noi am stat într-o neutralitate ce a
prins foarte bine bulgarilor, dar nepreţuită de ei, şi mai ales în spre ziua împărţirii
Macedoniei, unde aveam şi noi pe fraţii aromâni 20 , aproape sacrificaţi 21 (subl.n.), bulgarii
nevoind a ne recunoaşte dreptele cereri pentru asigurarea pentru viitor a unei
vieţi politice liniştite din parte lor, cereri ce se rezumau în cedarea Silistrei şi
stabilirea unei graniţe dobrogene mai sigure, după ce am aşteptat şi am suferit
toate grosolăniile oamenilor lor politici, a trebuit să ne desfăşurăm puterea noastră
armată pentru a lua ce ni se cuvenea. Dar pentru intrarea armatei noastre în Bulgaria,
pentru stingherirea lor de a se răfui cu grecii şi cu sârbii cu care intraseră în
războiu, pentru împărţirea Macedoniei altfel de cum voiau ei, pentru că i-am silit
şi le-am impus pace, în fine pentru ruperea acestui crâmpei din ţara lor şi alipirea
lângă a noastră, pentru toate acestea bulgarii ne vor purta duşmănie de moarte 22 .
20 vezi xxx Les Macédo-Roumains et M.Take Ionesco, în „La Roumanie”, XVI, no. 4.217, 18
Juillet 1913, p. 1; C. Bacalbaşa, Să îngrijim pe aromâni, în „Conservatorul”, XIII, nr. 162, 27
iulie 1913, p. 1; I. Valaori, Cum ar trebui să se organizeze aromânii, în „Aromânul”, I, nr. 3,
15 septembrie 1913, pp. 2-3; C. Papacostea, Situaţia aromânilor după încheierea păcii, în
„Arhiva”, XXIV, nr. 7-8, septembrie-octombrie 1913, pp. 193-196; G. Murnu, Evenimentele
din Balcani şi aromânii, în „Luceafărul”, XII, nr. 21, 1 noiembrie 1913, pp. 649-653.
21 G. Murgoci este autorul, de asemenea, al articolelor Masacrarea aromânilor, în Ibidem, V,
nr. 1.640, 10 iulie 1913, p. 1, respectiv 10 iulie 1913, p. 1, respectiv Împărţirea Macedoniei.
Peirea aromânilor, în Ibidem, V, nr. 1.645, 15 iulie 1913, p. 1.
22 vezi I.G. Boboc, op. cit.; St.L., op. cit. Potrivit aprecierilor istoricilor bulgari, Dobrogea, în
întregul său, este „unul dintre teritoriile fundamentale ale tânărului Stat bulgar” (secolul al
VII-lea), ea rămânând, de-a lungul secolelor, „o regiune inferioară a Statului bulgar, o
rezervă sigură şi solidă care permite suveranilor bulgară să-şi îndeplinească programul de
politică externă” – xxx Κpatka стория на Добруджа /sub redacţia lui V. Tonev şi I. Zarcev/,
Книгоиздателство „Георги Бакалов”, Варна, 1986, p. 427. O altă sinteză istoriografică,
datorată unuia dintre cei mai avizaţi cunoscători bulgari a trecutului Dobrogei, este şi mai
lămuritoare, cu atât mai mult cu cât ea se adreseaza lectorilor străini: „La région de la
Dobroudja (23.262 km²) occupe une place importante dans l’histoire treize fois séculaire du
people bulgare. C’est une partie des terres sur lesquelles s’est affermi et consolidé l’Etat
bulgare (subl.n.). La domintion ottomane freina l’ensemble du développement de cette
région, la transformant en object de dévastations, d’islamisation et d’expulsions
systématiques de la population bulgare. À la suite de processus objectifs datant du temps de
la Renaissance bulgare et jusqu’à la Guerre russo-turque de libération (1877-1878), la
population bulgare se présente comme l’élément ethnique, économique, politique et spirituel
prédominant parmi les autres nationalités chrétiennes. Cette population a apporté une
ISSN -1841-138X 52 © 2007 Ovidius University Press