17.11.2012 Views

„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007<br />

spunându-le: „- Bine, bre, că aţi venit voi aici. Dacă mai stăteaţi numai o zi,<br />

bulgarii ăştia aveau de gând să ne ducă şi pe noi la războiu” 114 , în schimb supuşii<br />

ţarului Ferdinand erau mai mult decât rezervaţi: „În dosul perdelelor se<br />

ascundeau chipurile de bulgăroaice, cu faţa colţuroasă şi pomeţii obrajilor eşiţi<br />

afară, iar de prin colţurile străzilor ori ale prăvăliilor, bărbaţii ne urmăreau cu<br />

priviri pline de ură” 115 ; românii locuiau într-un cartier separat.<br />

Îndreptându-se spre Dobrici (viitorul Bazargic) 116 , într-un omnibuz plin<br />

cu 30 de persoane, reporterul „Viitorului” din Capitală străbate o regiune plană,<br />

în care nu era nici o ridicătură naturală: „Înaintea noastră se întindea un podiş,<br />

pe care nu se vedea nici o ridicătură. Părea o masă imensă, peste care în<br />

depărtare cădea cerul ca un clopot de sticlă. Lanurile de grâu, pălite de arşiţa<br />

soarelui şi frânte de vânt, covoarele de verdeaţă cărora aceeaşi arşiţă le<br />

îngălbenise faţa, sburau cu noi. Pădurile cari răsfrângeau peste întreg tabloul<br />

undele unui colorit mai vesel, se ştergeau repede pe dinaintea noastră. Din fuga<br />

vertiginoasă a maşinei, întreg podişul semăna cu o mare multicoloră, care-şi<br />

mâna valurile spre ţărmuri. În această mare se înecau satele cu case mărunte, din<br />

114 Ibidem, p. 47. Acest gen de constatări este consemnat şi în mărturiile altor paticipanţi<br />

direcţi la campania din 1913; vezi, de pildă, N. Iorga, Acţiunea militară a României..., pp.<br />

181-190 ş.a. Sau – H.G. Lecca, Dincolo din Dunăre-n Balcani, Editura Institutului de Arte<br />

Grafice „Flacăra”, Bucureşti, 1913; pe când trupa se afla în satul Kara-Hassan, „pe hartă<br />

Alexandrovo”, i se plâng şi turcii, aflaţi în majoritate, şi bulgarii; primii „asupriţi pân-la<br />

barbarie, cu geamia dărâmată de furia bulgarilor, când s-a declarat război, şi cari ne rugau în<br />

genunchi să-i scăpăm de măcel, luându-i cu noi, în ţară (subl.n.)”, iar „bulgarii, mai şarlatani<br />

ca oriunde, încărcând fără ruşine pretenţiile băneşti şi reclamând pentru ce nu li se luase” –<br />

Ibidem, p. 86. O relatare din partea unui ofiţer român certifică şi ea faptul că „Populaţia<br />

mahomedană era entusiasmată de intrarea trupelor noastre şi ieşea înaintea soldaţilor cu<br />

strigăte de bucurie. Bărbaţii aruncau fesurile în sus” – Rep., Ce povesteşte un ofiţer. Pe<br />

pământ străin. -Cum au fost primite trupele.-Turcii şi bulgarii.-Românii din Bulgaria.-<br />

Maneaua.-Mă cărăulă!-Proclamaţia generalului Culcer.-Avântul soldaţilor noştri, în<br />

„Universul”, XXXI, nr. 188, 11 iulie 1913, p. 1.<br />

115 I. Irimescu-Cândeşti, op. cit., p. 45.<br />

116 O descriere a atmosferei din oraş, în a doua jumătate a lunii august, relevă situaţia<br />

populaţiei „indigene” – bulgari („am constat spre surprinderea mea că, departe de a fi răĭ şi<br />

ignoranţĭ, sunt foarte blajinĭ, îndatoritorĭ şi majoritatea lor oamenĭ culţĭ”) şi turci („Turcii,<br />

din contră, aŭ rămas foarte înapoiaţĭ. Aşa dar, nu trebue să punem deocamdată speranţe marĭ<br />

în elementul musulman”); instalarea ganizoanei (Regimentul de Infanterie 35 „Matei<br />

Basarab”); comunicarea spontană cu copiii bulgari („când văd trecând pe vre-un ofiţer, vin<br />

repede înaintea luĭ, şi luându-şĭ «şeapca» de pe cap, îl salută zicându-ĭ pe româneşte «bună<br />

ziua», la care ofiţerul nostru răspunzându-ĭ îl mângâe pe obraz, dând şi câţiva stotinchĭ<br />

(gologanĭ) pentru bomboane”); continuarea activităţilor comerciale, în noul cadru statal<br />

(„Aproape la toate magazinele se văd firme în româneşte, de şi multe din ele sunt greşit<br />

scrise, iar drapelul naţional fâlfâie falnic pe toate (sic!) edificiile publice şi particulare.<br />

Steguleţele nu lipsesc nici la văcsuitorii de ghete”; dar „Un inconvenient care aduce marĭ<br />

prejudiciĭ comerţuluĭ local, este lipsa monedeĭ româneştĭ”) – A.H. Arttinoff, Cronica din<br />

Dobrici. Instalarea garnizoanei române.-Atitudinea populaţiunei indigene.-Înapoiarea din<br />

războiu a rezerviştilor bulgari.-Lipsa de monede româneşti.-Mersul holerei, în „Universul”,<br />

XXXI, nr. 235, 27 august 1913, p. 1.<br />

ISSN -1841-138X 89 © 2007 Ovidius University Press

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!