„ovidius†constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU
„ovidius†constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU
„ovidius†constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007<br />
spunându-le: „- Bine, bre, că aţi venit voi aici. Dacă mai stăteaţi numai o zi,<br />
bulgarii ăştia aveau de gând să ne ducă şi pe noi la războiu” 114 , în schimb supuşii<br />
ţarului Ferdinand erau mai mult decât rezervaţi: „În dosul perdelelor se<br />
ascundeau chipurile de bulgăroaice, cu faţa colţuroasă şi pomeţii obrajilor eşiţi<br />
afară, iar de prin colţurile străzilor ori ale prăvăliilor, bărbaţii ne urmăreau cu<br />
priviri pline de ură” 115 ; românii locuiau într-un cartier separat.<br />
Îndreptându-se spre Dobrici (viitorul Bazargic) 116 , într-un omnibuz plin<br />
cu 30 de persoane, reporterul „Viitorului” din Capitală străbate o regiune plană,<br />
în care nu era nici o ridicătură naturală: „Înaintea noastră se întindea un podiş,<br />
pe care nu se vedea nici o ridicătură. Părea o masă imensă, peste care în<br />
depărtare cădea cerul ca un clopot de sticlă. Lanurile de grâu, pălite de arşiţa<br />
soarelui şi frânte de vânt, covoarele de verdeaţă cărora aceeaşi arşiţă le<br />
îngălbenise faţa, sburau cu noi. Pădurile cari răsfrângeau peste întreg tabloul<br />
undele unui colorit mai vesel, se ştergeau repede pe dinaintea noastră. Din fuga<br />
vertiginoasă a maşinei, întreg podişul semăna cu o mare multicoloră, care-şi<br />
mâna valurile spre ţărmuri. În această mare se înecau satele cu case mărunte, din<br />
114 Ibidem, p. 47. Acest gen de constatări este consemnat şi în mărturiile altor paticipanţi<br />
direcţi la campania din 1913; vezi, de pildă, N. Iorga, Acţiunea militară a României..., pp.<br />
181-190 ş.a. Sau – H.G. Lecca, Dincolo din Dunăre-n Balcani, Editura Institutului de Arte<br />
Grafice „Flacăra”, Bucureşti, 1913; pe când trupa se afla în satul Kara-Hassan, „pe hartă<br />
Alexandrovo”, i se plâng şi turcii, aflaţi în majoritate, şi bulgarii; primii „asupriţi pân-la<br />
barbarie, cu geamia dărâmată de furia bulgarilor, când s-a declarat război, şi cari ne rugau în<br />
genunchi să-i scăpăm de măcel, luându-i cu noi, în ţară (subl.n.)”, iar „bulgarii, mai şarlatani<br />
ca oriunde, încărcând fără ruşine pretenţiile băneşti şi reclamând pentru ce nu li se luase” –<br />
Ibidem, p. 86. O relatare din partea unui ofiţer român certifică şi ea faptul că „Populaţia<br />
mahomedană era entusiasmată de intrarea trupelor noastre şi ieşea înaintea soldaţilor cu<br />
strigăte de bucurie. Bărbaţii aruncau fesurile în sus” – Rep., Ce povesteşte un ofiţer. Pe<br />
pământ străin. -Cum au fost primite trupele.-Turcii şi bulgarii.-Românii din Bulgaria.-<br />
Maneaua.-Mă cărăulă!-Proclamaţia generalului Culcer.-Avântul soldaţilor noştri, în<br />
„Universul”, XXXI, nr. 188, 11 iulie 1913, p. 1.<br />
115 I. Irimescu-Cândeşti, op. cit., p. 45.<br />
116 O descriere a atmosferei din oraş, în a doua jumătate a lunii august, relevă situaţia<br />
populaţiei „indigene” – bulgari („am constat spre surprinderea mea că, departe de a fi răĭ şi<br />
ignoranţĭ, sunt foarte blajinĭ, îndatoritorĭ şi majoritatea lor oamenĭ culţĭ”) şi turci („Turcii,<br />
din contră, aŭ rămas foarte înapoiaţĭ. Aşa dar, nu trebue să punem deocamdată speranţe marĭ<br />
în elementul musulman”); instalarea ganizoanei (Regimentul de Infanterie 35 „Matei<br />
Basarab”); comunicarea spontană cu copiii bulgari („când văd trecând pe vre-un ofiţer, vin<br />
repede înaintea luĭ, şi luându-şĭ «şeapca» de pe cap, îl salută zicându-ĭ pe româneşte «bună<br />
ziua», la care ofiţerul nostru răspunzându-ĭ îl mângâe pe obraz, dând şi câţiva stotinchĭ<br />
(gologanĭ) pentru bomboane”); continuarea activităţilor comerciale, în noul cadru statal<br />
(„Aproape la toate magazinele se văd firme în româneşte, de şi multe din ele sunt greşit<br />
scrise, iar drapelul naţional fâlfâie falnic pe toate (sic!) edificiile publice şi particulare.<br />
Steguleţele nu lipsesc nici la văcsuitorii de ghete”; dar „Un inconvenient care aduce marĭ<br />
prejudiciĭ comerţuluĭ local, este lipsa monedeĭ româneştĭ”) – A.H. Arttinoff, Cronica din<br />
Dobrici. Instalarea garnizoanei române.-Atitudinea populaţiunei indigene.-Înapoiarea din<br />
războiu a rezerviştilor bulgari.-Lipsa de monede româneşti.-Mersul holerei, în „Universul”,<br />
XXXI, nr. 235, 27 august 1913, p. 1.<br />
ISSN -1841-138X 89 © 2007 Ovidius University Press