„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Mariana Cojoc / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
mai ales în Germania democrată sunt cărţi absolut splendide care s-au scris
despre întreprinderea socialistă ca unitate de viaţă, aştept o carte despre 23
august, arhivele ar trebui să existe şi cred că ar fi un best-seller dacă ar fi făcută de
un istoric care să aibă şi simţul limbii, nu numai curiozitatea arhivei.
Vreau să vă mulţumesc pentru acest lucru şi vreau să leg observaţia pe
care a făcut-o domnul Scurtu şi care şi ea mă trimite spre o chestiune esenţială
care trebuie avută în vedere şi anume, când a spus despre Declaraţia din aprilie
atribuită guvernului. Când studiezi, de regulă, indiferent că eşti istoric, sociolog,
antropolog sau specialist în ştiinţa politică, un regim care aparţine trecutului, deci
nu se petrec lucrurile sub ochii tăi, datoria pe care o ai, metodologic vorbind,
este să dai cuvântul celor care au trăit atunci şi, inclusiv, celor care au condus
regimul, deci, este evident, cine şi-a luat Declaraţia, a luat-o la mâna a doua, a citit
undeva despre ea, nu a avut niciodată curiozitatea să o citească, pentru că ar fi
ştiut că nu e a guvernului. Michael Mann, în cartea lui foarte recentă despre
fascism, ne îndeamnă metodologic să citim şi să luăm în serios ceea ce fasciştii,
comuniştii spuneau şi afirmau. Se poate scrie foarte simplu istoria comunismului
românesc numai citind rapoartele la congresele şi plenarele lui Gheorghiu Dej şi
Nicolae Ceauşescu. Înţelegi perfect regimul. N-ai nevoie de un milion de metri
de arhivă pentru a înţelege despre ce a fost vorba, care a fost proiectul politic şi
de ce el este absolut contrar democraţiei. În mod sigur îţi lipsesc detalii, îţi
lipsesc nume de deţinuţi politici, care nu sunt pomenite în rapoarte la congrese
decât prin excepţie, sau la plenare, dar înţelegi mecanica regimului, ştii totul
despre el. Mitul arhivelor care ne-ar da răspunsuri pe care, altfel, nu le-am avea,
cred că ar trebui spulberat. Exemplul care îmi vine în minte şi care mi se pare
absolut impecabil este cel al istoriei politice, biografiei politice pe care Adam
Ulam o face lui Lenin şi care este lucrarea clasică cel puţin în universităţile
americane, The Bolsheviks. Cartea este publicată în primă ediţie la Harvard
University Press în 1965, a doua ediţie în 1988. Şi profesorul Ulam spune: m-am
repezit în 1991 în lumea sovietică, după deschiderea arhivelor, sperând că voi putea îmbogăţi
prin documente inedite ce am scris în Statele Unite în 1965. Şi a spus: nu am găsit nimic,
poate cu excepţia unei posibile aventuri amoroase pe care Lenin ar fi avut-o, dar cum e vorba
de o biografie intelectuală şi politică a lui Lenin, profesorul Ulam nu a fost interesat de
acest aspect picant. Poate cu acea singură excepţie unde arhivele aduc lămuriri
suplimentare n-a trebuit să schimbe un rând, în raport cu ceea ce a scris la
Harvard în 1965. Poţi să înţelegi un regim citindu-i autorii politici. Citindu-l pe
Lenin, poţi să înţelegi ce a însemnat revoluţia bolşevică, comunism de război şi
începuturile statului sovietic. Citindu-i pe Gheorghiu Dej şi pe Ceauşescu, cred
că înţelegi esenţialul despre ce a fost comunismul între 1945-1989.
Cine vrea să intervină? Domnul Anghel.
Conf.univ.dr. Florin Anghel:
După cum vedeţi, domnilor moderatori, discuţia noastră nu numai că
este extrem de interesantă, dar cred că se impune deja să ne gândim la o a doua
ISSN -1841-138X 145 © 2007 Ovidius University Press