„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
Lucrarea beneficiază, cum am menţionat, de un Cuvânt înainte, semnat de
diplomatul G. Diamandy 75 , care constată utilitatea practică a unei asemenea
întreprinderi: „Militarul, administratorul, economistul, comerciantul ca şi
sociologul, omul de afaceri ca şi omul politic, vor găsi în acest volum datele cele
mai felurite, mai bogate şi mai conştiincios adunate. Pentru români şi în
momentele de faţă mai ales, documentata lucrare e o călăuză sigură. Ea ne
dovedeşte sforţările meritoase făcute de bulgari pentru punerea pe picior de
valoare şi civilizaţie a întregei lor ţări şi deci şi a regiunei numite marele cadrilater
în care prin conferinţa de la Bucureşti, noi am înscris pe cel mic”. Reliefând
caracterul practic a datelor economice inserate, diplomatul român deplânge lipsa
legăturilor noastre comerciale directe cu portul Varna: „De ce această lipsă de
inteligenţă comercială, de ce această boicotare a unui port ca Varna unde se
vorbeşte româneşte în chip curent (subl.n.) şi unde se primeşte fără scădere moneda
românească, iată o firească întrebare”. Partea finală a intervenţiei prefaţatorului
vizează măsurile practice, de primă urgenţă, pe care trebuia să le ia guvernul
român în Noul Teritoriu, respectiv în Dobrogea de Sud: „Porţiunea română din
marele cadrilater e o regiune cât se poate de bogată. Comerţul la Dunăre şi Mare,
porturi maritime bine apărate, pământ fertil şi însăşi compoziţia etnică a
teritoriilor căpătate, în care majoritatea populaţiei e alcătuită din turci şi români
vor înlesni opera de românizare şi de civilizare a legiuitorului destoinic.
Tot din cercetarea datelor lucrărei de faţă reiese şi o datorie pentru
guvernul român. În micul cadrilater sunt câteva proprietăţi mari şi câteva
mijlocii. Toate acestea împreună cu cele mici din zona de frontieră trebuesc
acest loc volnerabil este prin fortificaţiuni atât de asigurat, încât este întrebare, dacă se poate
alege pentru asalt, de cum va imbecilitatea, sau trădarea unui apărător nu va veni ruşilor în
ajutor.
Şumla avea în timpul blocărei sale din urmă, la anul 1828 – 40.000 locuitori, cu trei
sfert din ei musulmani.
Varna care s-a transformat, asemenea într-un lagăr fortificat prin forturi permanente
detaşate, arată în acelaşi mod, circumstanţe favorabile, mai cu deosebire până va avea flota
turcească superioritatea pe mare, căci a fost foarte greu a se asedia şi fără forturi detaşate, şi
sub asistenţa flotei ruseşti în anul 1828. Rusciucul şi Silistra încă pot să reziste sub
comandanţi energici 6-8 săptămâni.
Contrar acestor circumstanţe favorabile, laborează (sic!) însă cadrilaterul cetăţilor
turceşti din Bulgaria de o însemnătate lipsă (cea a căilor de comunicaţie – n.n.)”. Iar „Calea
ferată de la Rusciuc la Şumla şi Varna, se susţine că ar avea până acum, atât de puţin
material de esplosiune, în cât armata nu poate trage dintr-însul folosul pe care l-ar putea
avea, când ar fi mai bine prevăzut. Şi astfel se va retrage probabil armata de operaţiune pe
Şumla şi Varna, şi va fi nevoită a abandona linia Dunărei, precum s-a mai întâmplat şi altă
dată. Atunci însă cadrilaterul cetăţilor nu va face onoare numelui său (subl.n.)”.
75 Acesta fusese, cu un an mai înainte, autorul – între altele – al articolului de atitudine (ce
îndemna la reflecţii privind reorientărilor politicii externe a ţării, în noul context internaţional
ce avea să ducă la cele două războaie balcanice), intitulat România. Regat danubian şi
balcanic, publicat într-un oficios conservator-democrat – „Acţiunea”, XI, nr. 2.813, 27
septembrie 1912, p. 1.
ISSN -1841-138X 77 © 2007 Ovidius University Press