„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Geopolitică regională – Dobrogea de Sud în contextul anului 1913. Mărturii de epocă
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
În ceea ce priveşte pe români, ei au ocupat totdeauna cu un număr
important mai ales regiunea de pe malurile Dunării, precum şi prin aşezările de
mocani, păstori din Carpaţi şi regiunile din centrul şi estul provinciei. Vechimea
lor e dovedită prin faptul că ei aveau în mâna lor în timpul stăpânirii turceşti
biserica ortodoxă din Silistra şi Turtucaia, adică elementul social cel mai
tradiţional“ 31 . Bazându-se pe cercetările lui C. Jireček şi L. Miletič 32 , istoricul
Românii din Bulgaria. -Maneaua. -Mă cărăulă! -Proclamaţia generalului Culcer. -Avântul
soldaţilor noştri, în „Universul”, XXXI, nr. 188, 11 iulie 1913, p. 1.
31 P.P. Panaitescu, Originea populaţiei în Dobrogea Nouă, f.e., Bucureşti, 1940, pp. 6-7
(lucrarea, restrânsă ca proporţii – 44 pp. –, este tipărită şi în versiunile franceză /64 pp./,
italiană /60 pp/ şi engleză /66 pp./).
32 vezi şi L. Miletič, Bulgarii din Dobrogea, în „Dobrogea Nouă”, I, nr. 24, 15 iunie 1912,
pp. 1-2; C. Jireček, Românii din Bulgaria /fragment tradus din Das Furstenthum Bulgarien/,
în Gh. Popa-Lisseanu, op. cit., pp. 88—98; N. Iorga, Încă un bulgar care ne dispreţuieşte. Dl
Prof. Miletič, în „Neamul românesc”, XIII, nr. 192, 14 iulie 1918, p. 1. „După înfiinţarea
noului principat bulgar (în 1878 – n.n.), mai mulţi istorici şi etnografi începură să se
intereseze de acest nou Stat apărut pe harta politică a Europei. Cel mai cunoscut dintre dânşii
a fost de sigur marele istoric ceh, profesor la Universitatea din Viena, C. Jireček, o autoritate
netăgăduită în istoriografia balcanică. După ce publică istoria Bulgariei la 1876, Jireček se
stabileşte pentru câţiva ani în această ţară, o cercetează cu de-amănuntul, este chiar numit
cetăţean de onoare al Bulgariei şi ministru al Instrucţiunii Publice. Ca fruct al şederii sale în
Bulgaria şi al cercetărilor făcute pe teren în toate părţile ţării, publică lucrarea cunoscută Das
Furstenthum Bulgarien, tipărită la Viena în 1891 (apărută mai întâi. într’o formă puţin
deosobită în limba cehă sub titlul Cesty po Bulgarshu), o operă de etnografie îmbinată cu
observaţii istorice şi statistice” – P.P. Panaitescu, op. cit., pp. 22—23. Referindu-se la spaţiul
dobrogean, el constată stabilirea târzie a bulgarilor aici, într-o zonă mai ales în sudul ei, cu o
rară densitate demografică: „Războiul rusesc din 1828-1829 avu ca urmare o mică
migraţiune a popoarelor (se referă 1a bulgari – n.n.), cam 4.400 de familii cu circa 27.000 de
persoane au plecat din regiunile de la Adrianopol, Jambol, Sliven, Burgas şi Provadia spre
Basarabia. În numirile satelor bulgăreşti din Basarabia se află multe identice cu acelea ale
regiunilor din sudul Balcanilor. Dar încă din 1833 începu o emigrare în sens invers, din
Basarabia, la care luară parte circa 900 de familii. Multe însă nu ajunseseră înapoi în patria
lor de origine şi se opriră pe drum în satele pustiite din regiunea Varna şi Provadia ca
colonişti liberi sau muncitori pe moşiile beilor turci de acolo. Ca urmare, o parte din bulgarii
pontici se trag din a doua sau în a treia generaţie din regiunea Jambol. În epoca de pace
dintre anii 1829-1877, regiunea pustie a Dunării a fost colonizată cu bulgari din regiunile mai
des populate ale povârnişurilor nordice ale lanţului Balcanilor. Balcangii din cercul Târnova
s-au coborât în şesul Dobrogei, unde veneau mai întâi numai pentru iernatul oilor, dar în cele
din urmă cumpărară pământuri şi rămaseră pe loc” – apud Ibidem, pp. 23-24. Cât îl priveşte
pe L. Miletič, „cel mai de seamă filolog bulgar”, Petre P. Panaitescu îi recunoaşte meritele
ştiinţifice în cercetarea etnodemografică a Dobrogei, obiectivitatea aprecierilor sale, mai ales
la începutul veacului nostru: „Numeroasele sale cercetări pe teren asupra dialectelor limbii
bulgare fac autoritate. Mare patriot, în ultimii ani ai vieţii (a încetat din viaţă în 1940 – n.n.)
a scris numeroase opere de propagandă, căutând să arate drepturi ale patriei sale asupra
Macedoniei şi Dobrogei. În 1903, în urma unor anchete lingvistice făcute în partea de răsărit
a Bulgariei, în care se cuprindea pe atunci şi Dobrogea Nouă, publică o importantă lucrare
asupra dialectelor din acele regiuni, care-şi găsi loc în publicaţiile Academiei de Ştiinţe din
Viena (L. Miletič, Sudslavische Dialektstudien. II Das Ostbulgarische, în Schriften den
ISSN -1841-138X 58 © 2007 Ovidius University Press