„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
continuarea vizitei sale, ministrul român poposeşte la Silistra, unde, la Primărie,
„a început seria hiritisirilor şi toţi am vorbit româneşte” 99 , iar apoi la Balcic; aici,
este impresionat de frumuseţea „falaisei”, care „începe de la Balcic şi care merge
mai mult de jumătatea drumului, înspre Ekrene şi care constituie ceea ce se
numeşte coasta de argint”. Această porţiune a coastei Mării Negre este cu totul
impresionantă, călătorul nostru mărturisind: „Văzută pe seară sub razele
soarelui, este într-adevăr admirabilă. Şi eu, care am preţuirea de a fi văzut multe
localităţi frumoase, mărturisesc că aşa ceva n-am văzut încă! (subl.n.)” 100 .
Un impact informaţional benefic asupra publicului românesc l-au avut
reportajele trimişilor speciali ai ziarelor bucureştene 101 în Noua Românie; unul
dintre aceştia – I. Irimescu-Cândeşti, redactor al oficiosului naţional-liberal
„Viitorul” – şi-a îngemănat reportajele într-un cunoscut, în epocă, volum (80
pp.), intitulat Pe drumurile Cadrilaterului. „Irimescu, e într-adevăr, din gazetarii cari
ştiu să vadă şi pot să redea aceea ce au văzut într-o formă care se ridică până la
o adevărată frumuseţe literară. Tot atâtea daruri care la noi – scria în Prefaţă,
publicistul şi omul politic (pomenit mai sus) C. Banu – sunt socotite de prisos
pentru un ziarist. Cu atât mai mult ele trebuie deci preţuite când ies la lumină” 102 .
Beneficiind, prin urmare, de serviciile unui condei talentat, descrierile şi
impresiile asupra Dobrogei de Sud au avut multă priză la publicul epocii, căruia i
se înfăţişau frumuseţile naturale şi realităţile acesteia. „Înaintea ochilor ni se
deschide (pe când se traversa Dunărea, spre Turtucaia – n.n.) o panoramă de o rară
frumuseţe, ceea ce face pe ataşatul militar al Angliei, să exclame cu o vădită
bucurie: «Ce frumoasă e noua Românie!!».
Orăşelul întins pe malul Dunărei care se ridică ca o masă oblică, se
oglindeşte în undele ei. Tricolorul românesc răsare înfipt în nu ştiu ce clădire,
stăpânind întinderile până departe, glăsuind către cei de pe malul vecin «Deacum
sunteţi voi stăpâni aici»” 103 .
În 1913 Turtucaia avea 12.000 locuitori (respectiv 6.500 români, 3.500
turci, iar restul bulgari şi alte etnii) şi reporterul consemnează informaţii
99 Ibidem, p. 37.
100 Ibidem, p. 50.
101 vezi, de pildă, un amplu serial publicat de Al. Ciurcu în iulie 1913; între primele impresii:
„S’a zis că pe acĭ ae fi un pământ sărac. Tot ce am văzut dovedeşte contrariul. Pământul e
negru şi mărunt ca cenuşa şi vegetaţia dovedeşte că e foarte fertil. Majoritatea întinderilor pe
care le-a străbătur (de la Balcic la Dobrici – n.n.) eraŭ cultivate cu grâŭ, apoĭ cu porumb;
clăile de grâŭ eraŭ foarte voluminoase, cu paiul lung. Negreşit că din tramcar n’am putut
cântări boabele, nicĭ face analize, însă ochiul exercitat distinge repede un pământ bogat de
altul sărac” – Din România Nouă. O călătorie de plăcere a corespondenţilor de războiu.
Dela Balcic la Dobrici. Configuraţiunea terenului şi fertilitatea solului, în „Adevĕrul”,
XXVI, nr. 8.572, 25 iulie 1913, p. 1.
102 I. Irimescu-Cândeşti, Pe drumurile Cadrilaterului. Impresii şi note. Cu o prefaţă de C.
Banu. Fotografii de I. Voinescu, Institutul de Editură şi Arte Grafice „Flacăra”, Bucureşti,
1913, p. 6.
103 Ibidem, p. 11.
ISSN -1841-138X 85 © 2007 Ovidius University Press