„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Mariana Cojoc / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
preşedintele României a spus că nu se simte calificat să dea o judecată asupra
comunismului, pentru că, a adăugat el, nu există studii ştiinţifice, academice, cred
că a folosit termenul „raport ştiinţific” (vorbim de sfârşitul primăverii 2005) care
să-i permită lui, şef al statului român, să emită o judecată politică. Cu alte
cuvinte, factorul politic românesc şi-a declinat răspunderea în faţa calificării
regimului precedent. Ceea ce e, în sine, un lucru destul de surprinzător. Tot la fel
de surprinzătoare, dacă nu mai mult, au fost şi reacţiile la această poziţie a
preşedintelui României. Şi anume, i s-a adresat, din diferite părţi, o singură
critică de fond, şi anume că preşedintele României este ignorant. Preşedintele
României nu ştie că există deja cercetări, şantiere mai mult sau mai puţin
dezvoltate, în care comunismul, cu precădere dimensiunea lui represivă, este deja
cunoscut. Deci, preşedintele României ar fi avut material ştiinţific în temeiul
căruia să-şi formuleze o opinie despre defunctul regim. După un an şi jumătate
aproape, sau un an mai precis, de la aceste evenimente, preşedintele României a
decis să constituie o comisie care să redacteze un raport ştiinţific, în temeiul
căruia, el să facă ceruta condamnare sau măcar calificare a defunctului regim.
Aici se cere încă o precizare cronologică. Este adevărat că regimul
comunist nu a fost niciodată calificat sau condamnat într-un mod oarecare de o
autoritate publică, într-o instanţă oficială. Există, însă, pentru a respecta
cronologia, două condamnări care au precedat acest raport şi intervenţia ce l-a
urmat, intervenţia preşedintelui României în Parlamentul României, care şi ea
este personală şi, poate, cei din această sală ne vor lămuri. Mi se pare că nu este
o declaraţie oficială, nu avem un mesaj al preşedintelui de tipul celor prevăzute
de Constituţie, care să fie adoptat de Parlament şi publicat în „Monitorul
Oficial”. Deci, pare că este vorba de un discurs al preşedintelui României, rostit
în faţa camerelor reunite şi de nimic mai mult, deci, nu de un mesaj al Şefului
Statului Român, din cele prevăzute de Constituţie. Dar există două demersuri
anterioare. Şi mi se pare că trebuie să le pomenim, pentru că auzim adesea în
ultimele luni, că România, pe de o parte, ar fi prima ţară care a condamnat
comunismul în decembrie 2006 mi se spune şi, pe cale de consecinţă,
condamnarea în decembrie 2006, este prima condamnare a comunismului care a
avut loc în România după căderea regimului despre care vorbim. Or, cred,
relatându-mă printre istorici mult mai învăţaţi decât mine, cu modestie, vreau să
vă reamintesc doar două acte, juriştii ne vor spune dacă sunt private sau cât de
puternic este caracterul lor public, care preced discursul preşedintelui României
din 16 decembrie 2006.
Este vorba de o declaraţie de presă a ministrului Justiţiei, făcută în
numele primului ministru, şi publicată în toate ziarele, versiunea pe care o
folosesc eu este din „România Liberă”. În august 1991, ministrul Justiţiei, pe
atunci Victor Babiuc, în numele primului ministru, pe atunci Petre Roman,
declară că a primit însărcinarea de a ancheta crimele comunismului, şi că este
mandatat de primul ministru să declare regimul trecut ca fiind un regim care a
ISSN -1841-138X 129 © 2007 Ovidius University Press