„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
nu o citească cu cel mai viu interes şi cu netăgăduit folos. Meritul de căpetenia a
cărţei de faţă e bogăţia şi precizia materialului adunat. Avem dinaintea ochilor o
monografie admirabil de complectă a unei regiuni cu cari ne leagă trecutul nostru
istoric şi însăşi siguranţa noastră politică, prezentă şi viitoare (subl.n.). Autorul a făcut o
lucrare de înaltă valoare ştiinţifică şi a adus tot odată şi un prea însemnat serviciu
cauzei ţărei sale” – conchide prefaţatorul 79 .
În afara acestei lucrări – la origine, cum am arătat, fiind un raport
înaintat oamenilor de stat români şi care „a servit într-adevăr să se documenteze
şi să se justifice diplomaţiei europene , dreptele cereri ale României” 80 –,
laboriosul ataşat militar la Sofia a prezentat la 30 iunie 1913 Regelui Carol I şi
altor oficialităţi, „un lung Memoriu asupra celor ce ar trebui de făcut imediat după
ocuparea Cadrilaterului”, autorul pledând, energic, pentru luarea de măsuri
eficace în vederea protejării intereselor naţionale-statale în Noul Teritoriu pe
care, în acel moment (30 iunie), România nu şi-l asumase încă. „Dacă reuşim a
dobândi şi ocupa Cadrilaterul, va trebui să se procedeze imediat cu toată
seriozitate, fără a se mai repeta greşeala de după 1878:
- Să se expulzeze toată populaţia bulgară din teritoriul dobândit (subl.n.) dându-i o
despăgubire bănească 81 ;
- Să se închidă orice posibilitate de infiltraţiune bulgară, trebuie să se ţină
seamă că bulgarii au experienţa din Macedonia, de cum trebuie a se face
infiltraţiunile, unde au sistematizat-o 82 ;
79 Un Român /G.A. Dabija/, op. cit. (Cuvânt înainte /nenumerotat/).
80 G.A. Dabija, op. cit., p. 369.
81 Această propunere a ataşatului militar român la Sofia nu era chiar iluzorie (dar, nota bene,
vezi supra 68, opiniile lui V. Pârvan – în sensul „menţinerii ostaticilor bulgari, pe care să-i
avem ca chezăşie pentru bunul tratament al fraţilor noştri din Macedonia”), oficialităţi ale
Statului Bulgar avansând ele însele propuneri în acest sens; astfel, după semnarea Tratatului
de Pace de la Bucureşti, când statele din Balcani trimit emisari la Bucureşti pentru a
„propune României tot felul de avantagii, dacă s-ar păstra neutralitatea în cazul unui nou
conflict în Balcani – consemnează biograful lui Take Ionescu –, Bulgaria, care se apropiase
de Turcia, făcu aceeaşi propunere făgăduindu-ne a-şi retrage toată populaţia bulgară din
quadrilaterul dobândit spre a ne dovedi definitiva sa renunţare la aceste teritorii (subl.n.).
Take Ionescu luă însă cel dintâi o atitudine energică contra acestor momeli (sic!) criminale”
– C. Xeni, Take Ionescu. 1858-1922, Editura ziarului „Universul”, Bucureşti, 1932, p. 280;
vezi şi N. Daşcovici, România şi ocrotirea minorităţilor la 1913, în „Arhiva pentru ştiinţă şi
reformă socială”, IV, nr. 2, 1922, pp. 202-207.
82 O viziune românească de epocă asupra acţiunii bulgarilor în Macedonia (turcească), la Dr.
V. Teodoru, 7 ani printre bulgari. Aromânii, bulgarii şi grecii. Diferndul româno-bulgar,
Albert Baer, Bucureşti, 1913, passim /48 pp./: „Elementul însă care predomină în Macedonia
e cel bulgar, care formează o masă întreagă, în afară de părţile locuite de albanezi, înglobând
în sânul ei toate celelalte elemente. Dar nu numai atât, elementul bulgar, în afară de cel
albanez şi aromân, e conştient de menirea sa, deşi sub treapta culturei, energiei şi inteligenţei
e inferior celui aromân. În schimb e superior celui bulgar din Bulgaria propriu zisă” –
Ibidem, p. 18. Lucrarea are un caracter polemic accentuat, în care dimensionarea idealului
naţional este pe măsura patriotismului autorului: „idealul nostru naţional, înfăptuirea
Imperiului Româno-Latin, ideal sacru tuturor celor ce simt româneşte, ideal sfânt pe buza
ISSN -1841-138X 79 © 2007 Ovidius University Press