„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Stoica Lascu / Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
anexarea provinciei bulgăreşti Turtucaia-Silistra-Balcic, ar fi un strălucit succes al
diplomaţiei... ruseşti” 61 – guvernul îşi declara disponibilitatea, la începutul
Primului Război Balcanic, pentru o rezolvare amiabilă, prin tratative cu Bulgaria,
a securităţii graniţei sale meridionale 62 . De asemenea, alte personalităţi influente
cara acum încunjura în rama sa luminoasă întregul ideal naţional. Şi mai departe el credea în
drepturile şi datoriile naţiunilor, mai presus de orice.
Cu acestea toate, ce putea fi altceva N. Iorga , profesor la Universitatea din
Bucureşti, fost secretar la Liga Culturală, decât un trădător. Sunt şi poveri de acestea pe care
trebuie să le porţi în viaţă, şi e bine să fi crescut destul de tare, în lupta cu oamenii, ca să nuţi
încovoi câtuşi de puţin umerii.
Înfăţişăm în cartea «România, vecinii săi şi chestiunea Orientului», la sfârşitul
anului 1912, părerile mele, consecvente de la 1904 până astăzi. Din această publicaţie
rămâneau la o parte numai broşura francesă care, cum se ştie, «dăduse arme bulgarilor» – ca
şi cum li-ar fi trebuit altele decât acelea pe care le aveau, bine ascuţite şi învingătoare – şi
cuvântarea ţinută în Cameră la discuţia Adresei.
Le adaug în anexele acestui nou volum, care iese, în împrejurări cu totul altele,
pentru a cuprinde ce am văzut în acţiunea militară, pe care, pentru prestigiul ei în rândul
întâiu, pentru manifestarea independenţei sale politice, care nu e adevărat că s-a cucerit la
1877, odată cu independenţa Statului, a întreprins-o România, supt presiuni fatale, care n-au
a face cu agitaţiile de pe Calea Victoriei şi cu naţionalismul de la cafeneaua Capşa. Ca o
pregătire pentru ca şi cei simpli de minte şi cei interesaţi până la simplicitatea minţii să poată
înţelege cum acelaşi om care răspingea în septembre 1912 lăcomia laşă a anexărilor a putut
aproba în iunie 1913 intervenţia militară pentru echilibrul balcanic, pentru pacea durabilă
peste Dunăre şi hegemonia românească într-o confederaţie defensivă (subl.n.), pe care şi
acum o cred necesară, fac ca aceste note să fie precedate de articolele din „Neamul
românesc” care au urmărit pas cu pas schimbările din Sud-Ostul Europei” – N. Iorga, op. cit.,
pp. 5-7.
61 C. Dobrogeanu-Gherea, Conflictul româno-bulgar. Extras din „Viitorul social” No. 1 şi 2
(martie şi Aprilie) 1913, Tipografia Cooperativă „Poporul”, Bucureşti, 1913, p. 26. În vara
aceluiaşi an, corespondentul (un cunoscut revoluţionar, viitor lider al Puterii Bolşevice) al
revistei „Kievskaia Mîsl” nu vedea „un mijloc mai bun de a-l introduce pe cititorul rus în
însăşi esenţa problemei decât expunerea conţinutului acestei mici broşuri, tradusă în bulgară
şi apărută la Silistra (subl.n.) cu puţin înainte de ocuparea oraşului de către trupele
româneşti” – L. Troţki, România şi războiul balcanic. Traducere şi Cuvânt înainte: Radu
Părpuţă, Polirom, Iaşi, 1998, p. 31; vezi şi C. Mille, „Epoca cadrilateră”. Răspuns
„amicului” C. Dobrogeanu-Gherea, în „Adevĕrul”, XXVI, nr. 8.627, 18 septembrie 1913,
pp. 1-2.
62 La începutul Primului Război Balcanic, în octombrie 1912, atitudinea guvernului condus
de Titu Maiorescu este cât se poate de explicită, vis-à-vis de guvernul bulgar, căruia i se
comunică: „O dată ce se înlătură cu desăvârşire dispoziţiile Tratatului de la Berlin, se înlătură
şi legitimarea fruntariei noastre dobrogene impusă prin acel Tratat şi o nouă reglementare
devine necesară (subl.n.). Noi am dori această regulare să se facă prin buna înţelegere între
România şi Bulgarie (subl.n.) şi aşteptăm chiar ca iniţiativa unei asemenea înţelegeri să
pornească de la Bulgaria, de la care a pornit războiul contra Turciei. Însă în mod amical şi
confidenţial pot spune că rectificarea hotarului nostru la sudul Dobrogei trebuie să cuprindă o
linie de la Turtucaia la Marea Neagră, dincoace de Varna” – xxx Cartea Verde..., pp. 12-13
(Doc. 10). Consecvent prudenţei sale, exprimate pe fondul blamării manipulării idealului
naţional în scopuri politicianiste şi demagogice, N. Iorga pleda în ianuarie 1913 pentru
tratarea pe cale paşnică a „gâlcevii cu bulgarii”, dar şi pentru întărirea pregătirii militare a
ISSN -1841-138X 69 © 2007 Ovidius University Press