„ovidius” constanţa - Biblioteca Universitatii "LUCIAN BLAGA" SIBIU

Istoria – instrument de înţelegere a prezentului...
Analele Universităţii „OVIDIUS” / Vol. 4/ 2007
metodologii extrem de riguroase în elaborare, toate îl califică precum un
document politic perfect în structură, prin carenţe metodologice, care transmite
mesaje de asemenea natură. Dar, cred că nu şi-a atins nici măcar acest scop de
produs media, în sensul în care nu a creat în societate un curent, nu a dus la o
decantare a responsabilităţilor morale, nu a pus probleme noi, ci a creat, aşa, o
furtună de dezbateri, mai mult sau mai puţin inutile, în care istoricii se atacă unii
pe alţii, în care profesorul Tismăneanu împreună cu cei citaţi din comisie s-au
văzut dintr-o dată ca depozitari ai adevărului absolut şi au încercat să aplice
această grilă personală asupra istoriei naţionale şi aşa mai departe. Deci, a
generat o serie de subproduse, care nu au făcut decât să afecteze şi mai mult
fragila atmosferă intelectuală din România. Mulţumesc!
Prof.univ.dr. Marian Cojoc:
Mulţumim domnului Popa! Pentru că domnia sa a vorbit de un produs
media şi pentru că în urmă cu câţiva ani scriam ceva legat de necazul sau riscul
de a aborda şi din perspectivă jurnalistică un eveniment istoric, daţi-mi voie să
citez doar atât din acel articol: Nu s-a refuzat nicicând contribuţia jurnaliştilor, a
antropologilor, sociologilor, geografilor, politologilor, etc. în acest efort, se înţelege, istoriografic.
Din contră, soluţia dialogului a fost definitorie şi rămâne, cred, şi astăzi calea de urmat.
Puterea de a comunica (pentru că aici suntem) puterea şi nevoia de a comunicare, puterea ca
necesitate imperativă într-o lume istoriografică invadată la tot pasul de neştiinţific diletantism
şi, nu în ultimul rând, neadevăr, sunt esenţiale, având convingerea în discernământul şi
onestitatea ştiinţifică probate de creatorul de pagini istoriografice.
Noi în această dilemă ne găsim acum! Dumneavoastră, în mod evident,
din postura creatorului de – aş spune – mesaj media, noi, parte dintre cei de faţă,
în postura celor care suntem robii documentului istoric şi ne raportăm la el ca la moaştele
sfinte, de multe ori, chiar dacă unele dintre documente, ştim prea bine, au greutăţi
implicit de facere, contra-facere, interpretare. Dar, este o observaţie corectă, în
esenţă, aceea pe care aţi făcut-o şi, aş vrea, în continuare, să dau cuvântul nu
unui istoric, ci unei părţi a acelei istorii despre care vorbeşte raportul. Am spus-o,
inegal realizat, cu tot felul de lacune, dar şi cu merite deosebite, pe care, de altfel,
domnul Daniel Barbu le-a remarcat mai devreme.
Domnule Preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Paul
Andreescu, am înţeles că doriţi să ne spuneţi câte ceva, tocmai prin faptul că
sunteţi realmente parte a experimentului totalitar. Aş vrea să spun, înainte de a
vă da cuvântul, şi acest lucru: de ce se produce această dezbatere aici, la noi?
Pentru că Dobrogea a fost un spaţiu al experimentelor totalitare, pentru că
vorbim de perioada de după 1945 şi în speţă anul 1949, începutul colectivizării şi
al Canalului Dunăre-Marea Neagră (1949-1953), continuăm cu represiunea
asupra rezistenţei (pe fundal), aşa cum s-a manifestat ea în diverse moduri şi
încheiem cu această idee, toate s-au produs într-o vreme în care, în acest spaţiu,
aveam cele mai multe trupe de ocupaţie. Să nu uităm nicio clipă şi acest aspect.
Domnule Paul Andreescu, aveţi cuvântul!
ISSN -1841-138X 138 © 2007 Ovidius University Press