Film Menu #1 - WordPress.com

dosar | cineaști românireplici ale lui Lăzărescu care mi se par foarteautentice, dar foarte multe din dialogurimerg pe fapte dinainte stabilite. Niciunul nue uman.Sorina Diaconu: Să fii uman înseamnă să fiibun? Eu nu înţeleg ce vrei să spui.Gabriela Filippi: Nu vorbesc de moralitateapersonală. Mi se pare pur și simplu că toateamănuntele astea vin să încarce povestea șisă explodeze la final.Sorina Diaconu: Da, de acord, cred că asta afost intenţia realizatorilor.Andrei Rus: Ţi se pare că e prea la vedereconstrucţia?Gabriela Filippi: Da, sunt conștientă demecanisme în timp ce văd filmul.Emi Vasiliu: Am ajuns să ne plângem de asta:mamă, ce m-a manipulat! Ce nașpa e filmulcă m-a manipulat!Andrei Rus: Stai puţin că am ajuns undeva,cred. Ce înseamnă de fapt măiestriecinematografică? Să maschezi scheletul înașa fel încât să obţii doar efectul. Oricât demulte filme aș fi văzut, la un mare film nuobserv încheieturile.Emi Vasiliu: Dar nici în „Lăzărescu” nu leobservi de la prima vizionare.Andrei Rus: Ele susţin contrariul.Emi Vasiliu: Nu, observaţiile de la masă vinde la oameni care l-au văzut de două-trei ori.Cristiana Stroea: Pe mine m-a deranjatde la prima vizionare, deși am încercat săempatizez cu ce se întâmpla pe ecran.Tudor Jurgiu: Filmul vorbește despre rău șiîl nuanţează în multe personaje. Și îl cred. Enumai despre mizerie și despre cum binelesupravieţuiește mascat în oameni.Gabriela Filippi: Și eu sunt de acord căvorbește despre umanitate. Doar că e preamultă vorbărie.Tudor Jurgiu: Informaţiile despre viaţapersonajelor nu le dă doar așa, fără scop.Trebuie să ţii cont de ele ca spectator. Tedetermină să te întrebi cum se comportăîn afara nopţii ăsteia pe care o vezi în film.Filmul alege la întâmplare parcă o bucatădin realitatea asta. Și cadrele sunt create înacelași fel, tu vezi o bucată din tot, dar dinafara cadrului se aud multe alte zgomoteale mediului respectiv. Camera parehandicapată, incapabilă să urmărească tot.Andrei Rus: Camera de filmat e unobservator a cărui prezenţă e evidentă tottimpul. Realizatorul nu încearcă să maschezeprezenţa ei, iar tremuratul camerei nu eun simplu artificiu, ci marchează prezenţamartorului care documentează evenimentele.Gabriela Filippi: Dar de ce ar fi camera unpersonaj? De ce a conceput regizorul astfelmizanscena?Paul Negoescu: E un mod al lui de a spune: „epercepţia mea despre viaţă, v-o împărtășescașa cum o văd eu”.Tudor Jurgiu: Camera nu e setată pepersonajul principal, dacă sunt lucruriinteresante în stânga sau în dreapta, seîndreaptă spre ele. Camera are deci oatitudine, e vie.Paul Negoescu: Nu e atașată de Lăzărescucamera. De exemplu, în secvenţa discuţieidin bucătărie dintre Mioara și vecină,Lăzărescu nu apare câteva minute bune.Andrei Rus: În relaţiile dintre personajepoate fi găsită de asemenea vocea autoruluifilmului. Există în permanenţă un soi detandreţe între personajele masculine din film,în același timp relaţiile bărbat-femeie fiindînsoţite de un soi de agresivitate.Tudor Jurgiu: Totul e foarte meschin, deșifiecare face cât de mult poate. De asemenea,filmul arată imposibilitatea oamenilor de acomunica. E ceva rău în fiecare personaj, dare foarte disimulat, ca în realitate.Gabriela Filippi: Totuși, realizatorul prease uită de sus la personajele lui și pune îngura fiecăruia informaţiile la vedere. Toateinformaţiile pe care le dau despre ele prindialog trebuie să spună ceva spectatorilor înacea clipă. E prea facilă modalitatea asta deconstrucţie.Paul Negoescu: Nu înţeleg de ce ţi se pare căse uită de sus la personaje.Gabriela Filippi: Poantele alea...Paul Negoescu: Să încheiem capitolulpoante. Pe dvd-ul ăsta e un interviu cu Puiuîn care povestește că, în timp ce filmau în numai știu ce spital, treceau doi brancardieri cuun mort pe targă. Au văzut echipa de filmare,au scos mâna mortului de sub pătură și aufăcut cu ea un semn spre cameră: „hello!”Când au de-a face zi de zi cu moartea,oamenii trebuie să își găsească un refugiu șiapelează la glume.Gabriela Filippi: Nu acolo e problema. Șicând vin vecinii la Lăzărescu afli foarterepede destule detalii despre ei și poţi să-ijudeci de la început. Ajungi să le cunoști prearepede, să le intuiești prea repede universulși limitările, ceea ce te obligă să-i judeci. Suntcaracterizaţi printr-o trăsătură definitorie.Tudor Jurgiu: Dar nu îi cunoști până la urmă.Toţi sunt singuri, cam ăsta e singurul lucrupe care îl știi sigur despre personaje. Și mise pare că e și problema ta ca receptor dacăte blochează glumele din film să ajungi lapersonaje. Nu mi se pare că glumele deviazăatenţia. E mai puternică drama.Andrei Rus: Viziunea regizorului asupracondiţiei umane nu e bucolică. Cred că astapoate deranja pe cineva care are o viziunediametral opusă de a lui. Mi se mai pare căexistă o încrâncenare în acest film și credcă poate fi explicată prin raportul pe carel-a avut realizatorul vis-a-vis de subiectulabordat. Dacă ne gândim la toate cele treifilme ale sale, vom observa că, deși existădiferenţe de nuanţe, de ton, de la unul laaltul, în linii mari viziunea regizorului asupracondiţiei umane rămâne neschimbată. Credoricum că orice operă de artă păstrează înea și starea morală, tonusul creatorului dinmomentul creaţiei. „Lăzărescu” creeazăun disconfort mult mai mare spectatorilortocmai pentru că realizatorul pare să seidentifice mult mai mult cu subiectul decât ofăcuse în „Marfa și banii” sau în „Un cartuș deKent și un pachet de cafea”. În celelalte douăfilme rămânea în exterior, era mai detașat,ceea ce se reflecta asupra stării privitoruluidin timpul vizionării. În „Lăzărescu” teobligă practic să fii complice, să intri în filmsenzorial. Pe mine un singur element m-ascos puţin din poveste în timpul vizionării șianume trimiterea la „Divina comedie” a luiDante. Personajul principal se numește Dante,pe ultimul asistent, cel care urmează să-lpreia pe Lăzărescu în final, îl cheamă Virgil.Apoi numele lui de familie („Lăzărescu”) duceclar cu gândul la personajul biblic Lazăr, celcare s-a sculat dintre morţi și a înviat. Unalt doctor se numește Anghel (de la Angel,înger în engleză). Toate aceste piste m-audeterminat să mă gândesc de ce există, lace folosesc și m-au scos puţin din film. Amconcluzionat totuși ulterior că e dreptulcineastului să adauge înţelesuri suplimentarepropriei creaţii, să dialogheze cu cine simtenevoia să o facă, până și cu Dante. Sigur căasta are o legătură și cu viziunea sa asupracondiţiei umane. Dacă ar fi să facem referirela „Divina comedie” ar însemna că regizorulne-a arătat în timpul filmului călătoria prinInfern a personajului, Infernul confundândusecu viaţa noastră pământeană. În final,Virgil va veni și îl va purta prin Purgatoriu,dar cineastul nu ne va arăta și acel parcurs aldrumului.Tudor Jurgiu: Într-adevăr, finalul e realizatca un ritual, camera stă pe loc și surprindepur și simplu pregătirea lui Lăzărescu pentruoperaţie sau moarte.Andrei Rus: În acel moment, filmul devineușor simbolic, ritmul de până atunci erupt puţin tocmai pentru că personajul epregătit pentru trecerea într-un nou cerc, alInfernului probabil.Emi Vasiliu: Mie asta îmi displace foartemult. Mi se pare că rupe cheia stilistică.Paul Negoescu: Și eu cred că într-un filmrealizat în cheie realistă nu ar trebui să existeastfel de simboluri.Emi Vasiliu: Trimiterile la Dante existăpentru a ajuta la citirea filmului.Gabriela Filippi: Eu cred că aceste trimiteriliterare au fost introduse cu gândul la un publicobișnuit ca în cinema să caute metafore; un58 05 ‘09 REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ