Film Menu #1 - WordPress.com

„Lampa cu căciulă” din 2006 i-a adus consacrarea internaţională, filmulcâștigând un număr important de premii la diferite festivaluri (Sundance,Los Angeles, San Francisco, Hamburg, Cottbus și altele). Timp dedouăzeci și ceva de minute, „Lampa” urmărește drumul parcurs de untată (interpretat de Gabriel Spahiu) și de fiul său (Marian Bratu) spre olocalitate apropiată pentru a repara un vechi televizor defect. „Dimineaţa”din 2007 ne prilejuiește întâlnirea cu Andi Vasluianu în rolul unui șofer detaxi care, în timpul serviciului, o are pasageră pe Oana Ioachim, o tânărăaflată într-un impas sentimental. În fine, cel mai recent scurtmetraj allui Radu Jude, „Alexandra” din 2008, surprinde o relaţie tensionată întredoi foști soţi (Șerban Pavlu și Oana Ioachim) care se folosesc de fiica lorAlexandra (Alexandra Pascu) pentru a se șantaja emoţional reciproc. „Ceamai fericită fată din lume”, lungmetrajul de debut al regizorului, poatefi văzut pe ecranele din România în chiar aceste zile. Urmărește periplulemoţional al unei familii venite din provincie în capitală pentru a participala realizarea unui spot publicitar pentru o marcă de sucuri carbogazoase, caurmare a câștigării unui autoturism de către fiica Delia (Andreea Boșneag)într-o campanie a firmei respective.Nu vom realiza aici o analiză estetică a filmelor lui Jude (deși ar fi destulelucruri de spus în acest sens), ci vom lăsa dialogul să demareze natural, ușorhaotic, conform structurii iniţiale, autentice imortalizate de reportofon.„DACĂ AR FI20 DE PAGINI ARFI O GLUMĂ, DAREU VREAU SĂAJUNG ÎN ABISURILEÎNTUNECATEALE UNEI GLUME”PARTEA 1.Despre filmele lui Radu JudeAndrei Rus: Vizionând cele 4 filme pe care le-ai realizat, am rămascu impresia că au o legătură puternică două câte două. Mi s-a părutcă „Lampa cu căciulă” și „Dimineaţa” se aseamănă stilistic în aceeașimăsură în care „Alexandra” și „Cea mai fericită fată din lume” parsă aparţină unui demers cinematografic comun. Primele douăscurtmetraje par mult mai căutate plastic, personajele sunt vizibilplasate în raport cu ambianţa. Sunt cumva mai picturale. În timp cecelelalte două filme menţionate sunt mult mai axate pe personaje,care sunt urmărite insistent și de aproape. Sigur că și aici au o mareimportanţă planul doi și trei, personajele episodice sau decorul, darsunt mult mai spontane, mai eliberate de mediu. Sunt mai puţinînchegate, finisate decât „Lampa cu căciulă”.Radu Jude: Da, se poate. În cazul „Lămpii cu căciulă” s-ar putea săfie așa deoarece scenariul nu e al meu deloc. Sigur, l-am modificatîmpreună cu Florin Lăzărescu și mi-a plăcut mult povestea, darscenariul rămâne în linii mari al altcuiva.A.R.: Povestea exista deja, nu?R.J.: Da, exista ca literatură. Florin a transformat-o într-un scenariupe care l-a trimis la un concurs HBO, unde a luat o menţiune parcă.În contextul ăsta l-am citit eu. Tocmai terminasem școala prin2002-3, eram foarte dezamăgit că îmi ratasem filmul de absolvireși nu știam încotro să o iau ca cineast. L-am contactat eu pe Florin,mi-a dat scenariul, l-am citit și mi-a plăcut foarte, foarte mult,m-am întâlnit cu el la scurt timp deoarece tocmai urma să vină laBucurești la un târg de carte (el locuiește la Iași). A fost de acord să-lrealizăm împreună. Apoi am tot încercat să obţinem bani pentrufilm. Am fost respinși iniţial la CNC și abia în 2006, deci la trei anidistanţă, am reușit să-l filmăm. „Dimineaţa” a început altfel. AndreeaPăduraru mi-a propus la un moment dat să facem împreună o seriede filme scurte care aveau o legătură temporală (fiecare se petreceadimineaţa), un film omnibus. Eu l-am scris pe ăsta, dar ea a renunţatîntre timp deoarece tocmai câștigase finanţare de la CNC pentru„Bricostory”. L-am cooptat pe Andrei Butică și ne-am imaginat opoveste în două personaje, într-o singură locaţie (un taxi). La scurttimp s-a născut copilul meu și nu am mai avut timp să mă ocupde film, însă a apărut o oportunitate care ne-a ușurat procesul deproducţie. TVR a lansat la un moment dat un concurs de finanţare acâtorva scurtmetraje și ne-a oferit banii necesari realizării filmului.A.R.: Dintre cele trei scurtmetraje pe care le-ai realizat, „Dimineaţa”a fost cel mai puţin vizibil în festivaluri, nu?R.J.: Da, la un moment dat chiar mă ambiţionasem și îmi creasemun scop din a-l vedea selecţionat undeva. Fusese trimis la vreo 50 defestivaluri, fără succes însă. Nu l-a selecţionat aproape nimeni.Toate astea se petreceau după ce avusesei succes cu „Lampa cucăciulă”?R.J.: Da. De altfel, și cu „Lampa” păţisem același lucru. Majoritateafestivalurilor l-au respins iniţial, după care a mers la Sundance și aluat un premiu. Astfel s-a ajuns în situaţia ca până și persoanele careîl respinseseră la început să-l dorească pentru proiecţii în festivalurilepe care le reprezentau.A.R.: Și „Cea mai fericită fată din lume” când l-ai început?R.J.: În același timp în care făceam prospecţii cu Andrei pentru agăsi locuri de filmare pentru „Dimineaţa”, i-am povestit o situaţiereală care mi se întâmplase mie cu vreo doi ani în urmă. I-am redat-oîn două, trei cuvinte; de altfel mai povesteam chestia asta în stângași în dreapta ca o anecdotă. Și el mi-a zis: dar de ce nu transformipovestea asta într-un scenariu? Mi-a rămas în cap ce mi-a zis și amscris iniţial un scenariu de scurtmetraj care nu prea funcţiona, fiindcătotul rămânea la un nivel de anecdotă. Totul era foarte concentrat,erau extrem de multe lucruri aglomerate pentru 30 de minute. Niciacum nu știu dacă are vreo adâncime, dar înghesuit atât de tarechiar nu respira bine. Așa că am hotărât împreună cu AugustinaStanciu, coscenarista filmului, să-l lungim, neștiind cât de mult; iniţialvoiam să aibă cam 60 de minute. M-am apucat să-l scriu înainte dea concepe „Alexandra”. De la varianta scurtă până l-am realizat autrecut trei ani și jumătate. Situaţia din „Alexandra” mi-o povestisecineva și mi-a rămas în cap. Eu având copil și o situaţie destul decomplicată acasă era pe o zonă care mă interesa. Mi-a rămas situaţia71