Film Menu #1 - WordPress.com

dosar | cineaști româniCorneliuPorumboiuPorumboiu a terminat UNATC-ul în 2003, mai recent decât ceilalţi cineaști ai noului val. Dintre filmelede studenţie, cele mai cunoscute sunt „Pe aripile vinului“ și „Călătorie la oraș“, care obţin premii în ţară,la „CineMAiubit“, „DaKINO“ și la „Anonimul“, dar și în afară. „Călătorie la oraș“, filmul de diplomă, obţinepremiul pentru scurt-metraj al festivalului de la Montpellier și premiul doi în cadrul „Cinéfondation“, laCannes. Aceste filme au mai mult aspectul de „poantă“, autorul lor părând a fi interesat să spună o povesteamuzantă, foarte bogată în detalii și atmosferă, dar în care personajele și situaţiile nu ating profunzimea lacare se ajunge în lungmetrajul său.de Gabriela FilippiÎn 2004 realizează „Visul lui Liviu“, care se deosebește de scurtmetrajelede școală, dar și de lungmetraj, printr-o viziune sobră,privată de umorul întâlnit în celelalte filme ale sale. Implicareaautorului se simte prin povestea la persoana întâi, voce din off.Liviu (cel cu visul) aparţine, ca și autorul, unei generaţii caretrăiește adesea sub semnul neîmplinirii, din cauza contradicţiilordin jurul ei- sunt oameni care au copilărit în epoca comunistăpentru a se găsi adulţi „aruncaţi“ într-o societate cu principiischimbate. O altă tensiune este constituită de faptul că s-au născutdupă decretul dat în 1966 împotriva avortului și trăiesc cu teamacă apariţia lor pe lume este întâmplătoare, că dacă nu ar fi existatdecretul este posibil să nu fi existat nici ei mai mult decât în stadiulde fetus, de unde metafora „peștilor care nu se îneacă niciodată“. Înciuda situaţiilor sumbre prezentate în film, mesajul este optimistși încurajator. Dacă pentru „Visul lui Liviu“, construirea platformeide pe mare din scena de final a necesitat o finanţare serioasă,următorul său film este realizat cu foarte puţine fonduri.„A fost sau n-a fost?“ (2006) a câștigat, alături de alte premii,„Camera d’Or“ la Cannes și premiul Label Europa Cinemas care îiasigura distribuirea în cinematografele europene. M-am întrebatînsă cum poate înţelege un străin lungmetrajul lui Porumboiu,cu un limbaj și o mentalitate atât de specifice românilor. Bătrâniide peste tot spun „am facut și noi revoluţie cum am putut“ saueste doar realitatea românească a replicilor standardizate, a„înţelepciunilor“ potrivite oricărei situaţii? Umorul replicii vine dinfaptul că regizorul-scenarist combină o expresie ajunsă banală cu osituaţie excepţională. Filmul lui Porumboiu mizează mult pe dialog,pe expresiile familiare care ascund și un alt înţeles decât pe celimediat, scontat de emiţătorul lor – dorinţa de a da o sentinţă întrunsubiect gândit doar pe jumătate, prin clișee.Regizorii noului val, chiar atunci când privesc spre personaje șievenimente grave, o fac cu umor. Personajele sunt adesea ridicole șisituaţiile absurde, dar nu dintr-o intenţie moralizatoare, ci din contră,ca un mod sensibil de a vedea lumea, de a accepta ce e de neînţeles.Cred că această privire umoristico-îngăduitoare este singurul lucru68 05 ‘09 REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ