Film Menu #1 - WordPress.com

oameni îmbrăcaţi să arate ca niște păpuși tricotate și ce e acolo... Nu știi cete-a lovit. Presuspun că o parte din public va zice: “Stai puţin, ce prostie easta?” Dar așa cum îi știu eu pe spectatorii NexT, care tind să fie oamenitineri și cool, cred că îi va gâdila foarte tare. Filmul e făcut cu mare, maregraţie și are un farmec real. Nu vezi în fiecare zi așa ceva. Acesta ar fi unuldintre cele mai out there, unul dintre cele mai bizare filme din aceastăediţie de festival.Un alt film la fel de bizar e “Martians go home!”. Dacă ne gândim larecenta noastră încercare locală de film cu zombie („Zombie Infectors3”), e cam aceeași chestie, numai că mult mai elaborată. E un minicompendiude plăceri vinovate. Are o atmosferă de film de serie B dinanii ’80, genul de film care nici măcar nu era lansat în cinematografe, cimergea straight to video. Și în cele 20 de minute cât durează, reușește săaglomereze și zombie și extratereștrii și heavy metal și tot ce vrei. E făcutcu foarte mult spirit.“Le mort n’entend pas sonner les cloches”,între Dreyer și BergmanED: Și din cealaltă zonă în care merge selecţia, filme serioase, dificile,sobre, care ţi se pare cel mai relevant?AG: Există în cealaltă extremă câteva filme, într-adevăr, extraordinarde sobre. Asta ca demers cinematografic. Unul dintre lucrurile de caresunt convins în privinţa acestei selecţii este că fiecare film își realizeazăambiţiile. Autorii au o anumită concepţie despre cinema pe care și-ourmăresc până la capăt. Fiecare dintre aceștia e consistent în proprii luitermeni.Sunt câteva filme care mie îmi plac enorm și în privinţa cărora am miciemoţii. Nu au nicio șansă să placă în unanimitate tuturor spectatorilor, darsper să trăznească sau să perplexeze măcar o parte a publicului.Unul dintre favoritele mele este poate unul dintre cele mai dificile filmedin festival, “Le mort n’entend pas sonner les cloches”. Povestea e plasată înEvul Mediu, și e cu un cămătar care, îmbolnăvindu-se, se sperie foarte tarede moarte și își dă toată averea bisericii. Ce-mi place foarte mult la aceastasunt două lucruri: unu- că e o viziune convingătoare a Evului Mediu făcutăcu un minimum de resurse și doi- că este de o obiectivitate perfectă.Atmosfera de Ev Mediu e, de obicei, construită din mai multe elemente:vezi molimi, vezi noroaie, vezi cavaleri... evident, aici nu poate fivorba despre o super-producţie. Deci e o viziune esenţializată asupraEvului Mediu, construită pe două-trei elemente. Pe de altă parte, nute manipulează în nicio direcţie. Nu-ţi sugerează nici că nu existăDumnezeu, că preoţii sunt niște escroci care iau banii oamenilor ăstorabăgându-i în sperieţi, nici că acest om are o iluminare spirituală și-șisalvează sufletul, dându-și toată averea. Mi se pare foarte corect. Veziexact că omul e mort de frică, cu inima strânsă total și că, la sfârșit, dupăce își cedează averea, simte o ușurare. În rest, nu e nimic psihologizat, nuare absolut nicio teză, nu vrea să te convingă de nimic religios sau antireligios.Mă poţi întreba: OK, dar cu ce rămâi? Ei bine, n-am mai avutsentimentul acesta la multe filme despre Evul Mediu, în niciun caz la celede tip hollywoodian, extrem de încărcate, făţoase și spectaculoase. Cuniște resurse foarte modeste reușește să aibă ceva din puritatea filmelorlui Dreyer sau din “A șaptea pecete” al lui Bergman. Îţi dă mai multe decâtalte filme despre Evul Mediu: sentimentul că raiul, iadul, Dumnezeuși diavolul erau prezenţi în vieţile oamenilor de atunci. Mi se pare operformanţă ca în 29 minute și fără să te înghesuie sau să te pună săînghiţi vreo teză, să te aducă atât de aproape de a înţelege ce e în minteaunui om de pe vrema aia care simţea umbra morţii asupra lui și se gândeace se va întâmpla cu sufletul lui. Fără s-o comenteze - nici că există, nici cănu există - mi-a dat credinţă- asta e performanţa lui.“La neige au village”,preferatul absolut din 2009ED: Care este preferatul absolut de anul acesta?AG: Este un film în privinţa căruia iar am serioase emoţii, în primulrând pentru că are o lungime incomodă, 49 de minute. Un pricipiu alfestivalului NexT este că, dacă alte festivaluri de scurtmetraj tind să sesperie de mediu-metraje care merg spre o oră, noi încercăm totuși să legăsim un loc. Încercăm să riscăm cu asemenea filme tocmai pentru că seștiu problemele care apar când ai un mediumetraj ca “Marilena de la P7”,de exemplu. Revenind la film, “La neige au village” este preferatul meu,una peste alta. Am speranţa că va plăcea și juriului, pe el mizez să ia unpremiu pentru sunet. În esenţă, e un film de suspans cu trei personajecare se urmăresc pe jos, pe străzile unui orășel universitar franţuzesc,undeva pe la sfârșitul școlii. E o atmosferă de siestă și de toropeală pestetot și o fată e urmărită pe străduţele înguste și umbroase ale acestui orășelpustiit de un băiat care pare a fi un obsedat sexual, urmărit la rândul lui deun alt bărbat, un cetăţean de treabă care a vazut scena, i s-a părut dubiosși se ţine după ei. Și din curioziate, și din dorinţa de a o proteja pe fată sănu i se întâmple ceva. Practic asta fac, se învârt pe străduţele alea, pânăcând, printr-o serie de răsturnări, încep să se schimbe sensurile în care seurmăresc. La un moment dat, fata începe să-l urmărească pe băiat, careîncepe să-l urmărească pe celălat. Devine un fel de joc aproape coregrafic,un joc enigmatic cu trei personaje făcând diverse trasee. Rămâne tottimpul un sentiment de suspans, de pericol că unul dintre ei ar putea săfacă ceva rău. Are un sound design absolut fabulos, cu zgomote de pași,vântul bătând în copaci... Îmi plac filmele care îmi intensifică simţurile.Îmi place, după ce văd un astfel de film, să revin la lumea reală și să opercep mai clar.Odată cu trecerea anilor, datoria păstrării șicelebrării memoriei lui Cristian Nemescu șia lui Andrei Toncu trece tot mai mult la noiED: Crezi că publicul român nu are afinitate pentru astfel de filme, maigreoaie?AG: Nu, nu cred că este un film chiar greoi. Într-adevăr, orice public tindesă fie ușor tradiţionalist. Vrea să vadă genul de lucruri pe care le-a maivăzut. Există o tendinţă spre lene, să nu trebuiască să muncești, să facieforturi prea mari să deslușești ceva. Asta e valabil pentru filme cu poveșticlare, genul de filme care sunt frumoase într-un fel care sare în ochi șia căror frumuseţe provine fie din culori frumoase, muzică frumoasă,scenografie frumoasă, etc. Dar există și frumuseţi mai ascunse, care seprefac că sunt urâţenii sau banalităţi.De aceea, există și ţelul de a-i educa din punct de vedere cinematograficpe cei care vin la festival. Oricum, un public care vine să vadă niștefilme de scurtmetraj e din start considerat mai special. Efortul de avedea un calup de scurtmetraje e de la început peste efortul pe care edispus să-l depună un spectator de mall, de exemplu. Tocmai pentrucă, spre deosebire de un lungmetraj de două ore, calupul de scurtmetrajpresupune o adaptabilitate mai mare. Publicul acceptă experienţade a trece de la un autor la altul, de la o lume la alta, de la un ritm laaltul, șamd. Și anul acesta, din acest punct de vedere, mi se pare maiîndrăzneaţă selecţia. O bună parte din filme e neobișnuită, îţi ia ceva maimult timp să-ţi găsești coordonatele. Chiar dacă unele dintre acestea vordezorienta publicul, sper să-l dezorienteze într-un sens bun. E cel mai bunpublic din București, format din studenţi la film dar și de la alte facultăţica Arte sau SNSPA. Mie îmi place foarte mult publicul NexT pentru căacceptă provocări de genul ăsta.ED: Odată cu trecerea timpului de la moartea lui Cristian Nemescu siAndrei Toncu, cum crezi că va evolua festivalul? Cât de grea va devenireamintirea?AG: Pe măsură ce trece timpul, într-adevăr, misiunea NexT în acest sensdevine din ce în ce mai importantă, mai stringentă. Încă nu s-a epuizatvalul “Calfornia Dreamin’’” în afara ţării, dar, odată cu trecerea anilor,datoria păstrării și celebrării memoriei lor trece tot mai mult la noi.Evident că festivalul, atâta vreme cât va exista, va avea acel momentîn care se vor proiecta filmele lor. E important să perpetuăm aceastăsperanţă de a face cinema.79