Film Menu #1 - WordPress.com

dosar | cineaști româniaia în cap, am pornit de la ea și, completat de ce era în viaţa mea, aAugustinei, a lui Andrei, cu ce mai știam eu, ce mai știau ei, cu cene-am imaginat, am scris scenariul ăsta. Într-un anumit sens, a fostcea mai plăcută experienţă a mea de până acum pentru că nu existaniciun fel de presiune. Poate e o prostie ce spun, dar când iau banide la CNC am o strângere de inimă cumva, mă stresează. „Alexandra”a fost finanţat cu bani provenind strict din diferite fonduri private lacare am aplicat împreună cu producătorul Ada Solomon și cu baniicâștigaţi cu „Lampa cu căciulă” la diferite festivaluri în care a fostpremiat. „Alexandra” a fost filmul pe care l-am realizat cel mai rapid.Scenariul a fost scris prin mai 2007, iar filmarea am avut-o în augustși a durat cinci zile.Eu am mai avut un proiect de lungmetraj înainte de „Cea mai fericităfată din lume”. Era scris de Răzvan Rădulescu. Îl va regiza până laurmă Constantin Popescu Jr. și se cheamă „Principii de viaţă”. Mi-amdorit să lucrez cu Răzvan pe care îl apreciam, de altfel îl apreciez șiacum, ca scenarist. Cert e că scenariul final era mai puţin aproapede ce îmi doream eu să fac decât filmul pe care l-am făcut de faptși atunci am hotărât să renunţ la acel scenariu. L-am trimis o datăla CNC, a fost respins, urma să îl trimit încă o dată, dar nu îmi maidoream să-l realizez. Iar să faci un film doar din politeţe nu are niciunsens; mai ales că îmi doream foarte tare să mă concentrez pe „Ceamai fericită fată din lume”, la al cărui scenariu începusem să lucrez.Concursul CNC se tot amâna, eu câștigasem niște premii în banicu „Lampa cu căciulă”, așa că mi-am propus să îi investesc într-unalt scurtmetraj. Îmi doream să mai fac un film între timp. Astfel s-anăscut „Alexandra”.CRED CĂ DACĂ FILMULARE UN SCOP, POATESĂ FIE CEL MENŢIONATDE STERNE ȘI ANUMESĂ DESCRIE FIREAOMENEASCĂPARTEA 2.Despre soarta scurtmetrajului în generalA. R.: Care e piaţa pentru scurtmetraje? În afara banilor pe care unastfel de film îi poate obţine în festivaluri există distribuitori carecumpără în special scurtmetraje?R.J.: Evident că mult mai puţin decât lungmetraj sau filmdocumentar de lungmetraj. Pot să îţi spun cum au stat lucrurile cu„Lampa cu căciulă” și, în mai mică măsură, cu „Alexandra”. Filmul afost vândut la o grămadă de televiziuni din diferite ţări. Mai există înFranţa și Germania un fel de agenţii de scurtmetraj care le difuzeazăfie în deschiderea unor filme lungi la cinema, fie în programe specialede scurtmetraje difuzate la cinema. Și în România s-a întâmplat cevaasemănător cu „Alexandra”, care a fost proiectat în cinematografeîn vara lui 2008 alături de alte patru filme scurte, într-un calup carese numea „5 succese mari pentru 5 filme mici”. Și mai există tot felulde dvd-uri care se fac pentru tot felul de programe în diverse ţări.De exemplu, „Lampa” a fost inclus pe un dvd scos în Spania, pe careguvernul îl oferea elevilor de liceu.A.R.: Percepţia multor oameni, inclusiv a mea, e că scurtmetrajelereprezintă mai degrabă o etapă de tranziţie spre lungmetraj, suntsimple exerciţii din toate punctele de vedere, nu numai financiar, ci șiestetic.R.J.: E, într-o oarecare măsură, adevărat ce spui, dar cred că e opură idioţenie să le rezumi doar la atât. Mutând discuţia în zonacea mai apropiată, spre literatură de exemplu, am auzit și eu demulte ori: „ok, scurtmetraj, scurtmetraj, dar când faci și tu, domnule,un lungmetraj?” sau cineva care mi-a zis „sper că nu mai faciscurtmetraje după ăsta, gata”. Or, nu văd de ce lucrurile se judecăîn termeni de mărime, pentru că important e să fie filmele bune, nucontează dacă au un minut sau o mie de minute. Și în literatură suntfoarte mulţi scriitori de proză scurtă geniali. Cehov mi se pare genial,Raymond Carver, Hemingway, Saroyan mi se par extraordinari și mise pare o tâmpenie să-i desconsideri. Și în literatură vânzările suntmult mai mari pentru romane în comparaţie cu colecţiile de prozăscurtă, nu știu de ce. Mai ales că trăim într-o lume în care oameniiau destul de puţin timp și de multe ori, dacă vreau să văd un film, nuvăd nimic pentru că nu am două ore la dispoziţie, dar aș putea avea ojumătate de oră.A.R.: Și ar mai fi un detaliu în acest sens. Sunt foarte puţine cazurileîn care oamenii enumeră scurtmetraje printre preferinţele lorpersonale.R.J.: Kieslowski, spre exemplu, a făcut asta. Între filmele luipreferate, listă publicată în revista britanică „Sight and Sound”, existăun film care se numește „Muzicanţii” („Muzykanci”) al lui KazimierzKarabasz. E un film extraordinar de frumos; un fel de docu-dramă,documentar, nu știu cum să-i spun, dar e foarte emoţionant. Începecu vreo 15 inși, toţi cu ochelari și mâini de muncitor, care lucreazăla fabrica de tramvaie din Varșovia și au o orchestră. Oamenii ăștia,după ce își termină munca, se duc într-o sală nenorocită și acolo auun dirijor bătrân cu mustăţi. Toţi se iau extrem de în serios, suntpasionaţi, preocupaţi, incredibil de implicaţi în treaba asta. Ultimulcadru e cu fabrica de tramvaie pustie, filmată de departe; o singurălumină e aprinsă într-o cameră și se aude de departe muzica lor.Cumva te gândești că asta e valabil pentru orice activitate umană,toate au un anumit derizoriu și o anumită insignifianţă. E aproape ochestie budistă: ai câţiva oameni care cântă de plăcere, fără orgolii,fără a considera că fac mare artă, ci pur și simplu din pasiune.PARTEA 3.Despre filmele românești ale ultimilor aniA.R.: Revenind la filmele tale, apreciez că în cele trei scurtmetrajeai oferit câte un rol consistent unora dintre actorii cei mai buni aigeneraţiei lor: Gabriel Spahiu în „Lampa cu căciulă”, Andi Vasluianuîn „Dimineaţa” și Șerban Pavlu în „Alexandra”. Îi cunoșteai dinaintesau ai apelat la varianta clasică, la probe de casting?R.J.: Destul de tradiţional, am făcut casting. Mai puţin la „Alexandra”,unde voiam să lucrez cu Șerban Pavlu, lucrasem cu el la niște reclameși ne înţelegeam bine. În rest, pentru Oana Ioachim, cu care lucrasemși în „Dimineaţa”, am făcut casting. Știu că sunt regizori care doarse uită la un actor și spun: tu joci aia, tu faci aia. Costa-Gavras la„Amen ” proceda astfel, adică nu dădea probe. Se întâlnea cu actorii,discutau puţin și susţinea că doar din discuţiile astea își dă seama deabsolut tot. Și probabil că e posibil, nu neg. Doar că eu nu pot, nu amasemenea abilităţi.A.R.: Cum e să lucrezi cu copii? Bănuiesc că e diferit de la caz la caz.Tu ai apelat la copii atât în „Lampa cu căciulă”, cât și în „Alexandra”.R.J.: Pentru mine e foarte nasol, îţi dai seama. De exemplu, MarianBratu de la „Lampa cu căciulă” e un copil nu sensibil, ci hipersensibil.O vorbă spusă în vânt putea să-l facă să plângă o zi întreagăfiindcă i se părea că cineva l-a jignit. Era foarte delicat. A fost singurla filmare și din punct de vedere al profesionalismului a fost fără pată.S-au filmat multe ore pe zi și i-a plăcut experienţa. În „Alexandra”72 05 ‘09 REVISTĂ DE CULTURĂ CINEMATOGRAFICĂ