Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

În anii ‟50 şi ‟60, CIA-ul a început să caute mijloace pentru a influenţa
capacitatea de cunoaştere, sentimentele şi comportamentul uman.
Considerând fiinţa umană un animal social şi folosindu-se de
capacitatea de a manipula mediul unui subiect prin izolare,
medicamente şi hipnoză, oamenii de ştiinţă americani au căutat mult
timp o metodă mai bună de a controla comportamentul uman. Aceste
cercetări ce s-au focalizat pe utilizarea dirijată a energiei
electromagnetice, au fost încadrate în domeniul „războiului
informaţional” sau al „armelor non-letale”.
Noi aptitudini tehnologice au fost dezvoltate de proiectele finanţate
prin „bugete negre” de-a lungul ultimelor decenii; acestea includ
capacitatea de a influenţa emoţiile umane, de a perturba procesele de
gândire şi de a induce dureri groaznice prin manipularea câmpurilor
magnetice.
Agenţiile secrete şi cele militare dispun de arme noi, de temut, arme
care probabil au fost deja folosite şi/sau testate pe oameni, atât în SUA
cât şi în străinătate şi care ar putea fi dirijate împotriva mulţimilor în
situaţia unor proteste de masă sau a unor tulburări civile.
Drepturile omului aparţin întregii umanităţi. A crede că drepturile
omului se aplică doar pentru unii şi nu şi pentru alţii reprezintă o
negarea a umanităţii. Negarea acestor drepturi este exact lucrul pe care
Congresul şi Preşedintele George W. Bush l-au realizat când au
semnat Military Commissions Act în 2006. Prin noua politică a SUA,
tortura şi amânarea procesului cuvenit sunt acceptabile pentru cei care
sunt condamnaţi de preşedinte ca fiind terorişti sau susţinători ai
terorismului. Acest document reprezintă o negare deschisă a drepturilor
inalienabile ale omului, drepturi recunoscute de Declaraţia Drepturilor
Omului. Mai mult, acţiunile lor au demonstrat lumii că SUA suspendă
aceste drepturi pentru cei pe care îi consideră „răi”.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost un ghid pentru
dreptul internaţional aproape şase decenii şi astfel obligă Statele Unite
la aplicarea principiilor sale generale.
Dezbateri
Articolul 10 precizează: „Orice persoană are dreptul în deplină
egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal
independent şi imparţial care va hotărî drepturile, obligaţiile şi
temeinicia oricărei acuzaţii penale îndreptată împotriva sa”, iar
articolul 5 interzice tortura, pedepsele şi tratamentele crude, inumane
sau degradante. Ambele drepturi de bază au fost eliminate prin
semnarea Military Commissions Act în 2006. În plus, Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului susţine că orice om are dreptul la
libertatea de opinie şi de exprimare. Aceasta înseamnă că oamenii au
dreptul inalienabil de a gândi liber şi de a descoperi propriile adevăruri.
Libertatea de gândire sau libertatea cognitivă reprezintă dreptul natural
al fiecărei persoane de a putea percepe lumea după propriile capacităţi.
Pentru a beneficia de o adevărată libertate cognitivă într-o lume atât de
complexă cum este cea în care trăim, trebuie, în primul rând, să avem
acces la adevăr şi la informaţii imparţiale despre acţiunile altora şi
despre starea generală a lumii. Centrul pentru Libertăţi Cognitive
defineşte acest drept ca „dreptul fiecărui individ de a gândi
independent şi autonom, de a folosi întreg spectrul minţii sale şi de a se
angaja în multiple moduri de gândire”. Fără reprezentări corecte nu
putem face alegeri independente, în deplină cunoştinţă de cauză. Este
imperativ ca organismul uman şi mintea să fie considerate sfinte.
Invadarea corpului unui individ fără consimţământul acestuia
reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului.
Trăim într-o perioadă dominată de extremism, război permanent şi
manifestări unilaterale ale etnocentrismului şi a puterii unei reţele de
oameni din interiorul guvernului american. Aceste elite ale puterii
operează de multe decenii şi nu doresc nimic mai puţin decât dominaţia
militară totală a SUA asupra lumii. Pentru a-şi atinge scopurile ei
sfidează valorile fundamentale ale poporului american. Acesta nu este
însă un fenomen nou.
Ascensiunea clasei conducătoare
p. 102 Lohanul nr. 22, iunie 2012