Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

Parabole din Noul Testament referitoare la
problemele financiare
I. Structura Noului Testament
Ec. Aurel Cordaş – Iaşi
Economie
Noul Testament reprezintă a doua parte a Bibliei
creştine. Creştinii privesc Noul Testament ca îndeplinirea
promisiunii din Vechiul Testament.
N
oul Testament cuprinde relatări despre faptele,
evenimentele şi învăţăturile Domnului Iisus şi
interpretează semnificaţia lor pentru biserica creştină
timpurie, concentrându-se în special pe Noul Legământ dintre
Dumnezeu şi adepţii Domnului Iisus Hristos.
Noul Testament este alcătuit din 27 de cărţi:
Patru Evanghelii (după Sfinţii Apostoli Matei, Marcu, Luca şi
Ioan în care sunt prezente relatări despre viaţa, vorbele,
învăţăturile şi evenimentele din ultima săptămână pe care
Domnului Iisus a petrecut-o pe pământ, evenimente printre care
se numără Răstignirea şi Învierea Sa.
Din ,,Evanghelia după Matei” aflăm regula de aur
,,Deci ce voiţi să vă facă oamenii faceţi şi voi la fel. Căci
aceasta este Legea şi prorocii”;
2. Faptele Apostolilor, având ca autor pe Sf. Apostol
Luca, povestesc despre istoria timpurie a creştinătăţii. Cartea
este o prelungire a relatării Evangheliilor în perioada de după
Înălţarea Domnului Iisus la cer, narând ce li s-a întâmplat
Apostolilor (ucenicilor) după despărţirea de El;
3. Epistolele (scrisorile) în număr de 21, redau
corespondenţa primilor conducători ai Bisericii şi cuprinde
poveţe şi învăţături pentru primii creştini. Epistolele se pot
împărţi în două părţi:
3a. Epistolele Pauline (către Romani, Corinteni (2),
Tesaloniceni (2), Galateeni, Efeseni, Coloseni, Filipeni, Evrei,
Timotei (2), Tit, şi Filimon) autor Sf. Apostol Pavel, căruia îi
sunt atribuite un număr de 14 scrisori;
3b. Epistolele soborniceşti sunt scrisorile adresate
tuturor Bisericilor de către alţi conducători ai Bisericii Creştine
Timpurii (Sf. Apostol Iacov, Petru (2), Ioan (3) şi Iuda);
Astfel în Epistola Sf. Apostol Ioan găsim un mare
adevăr ,, Cel ce nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, căci
Dumnezeu este iubire. ”
Iar în Epistola către Galateeni, Sf. Apostol Paul ne
spune că ,,Suprema lege în creştinism este dragostea” (5:14).
Din prima Scrisoare către Corinteni a Sf. Apostol
Pavel aflăm:
,,Dragostea rabdă îndelung; dragostea este plină de
bunătate; dragostea nu ştie de pizmă; dragostea nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu se aprinde la mânie, nu
pune la socoteală răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură
de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte,
toate le rabdă. Dragostea nu piere niciodată.
4. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul cuprinde
viziunea confruntării Bisericii cu persecuţiile şi fărădelegile
lumii, dar şi cu previziunea victoriei finale şi este atribuită Sf.
Apostol şi Evanghelist Ioan. Cuvântul ,,apocalipsă” este de
origine grecească şi înseamnă descoperire, dezvăluire, revelaţie.
Scopul scrierii sale este de a încuraja şi întări în
credinţă pe cei slabi, de ai certa pe cei rătăciţi şi de ai ameninţa
cu pedeapsa dumnezeiască pe adversarii Bisericii, arătându-le
tuturor că biruitor va fi creştinismul.
Destinatarii scrierii sunt conducătorii Bisericilor din
Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea,
localităţi din jurul Efesului situate în Asia Mică. Numărul de
şapte al bisericilor mai are şi un sens simbolic. Scrierea este
adresată întregii creştinătăţi.
Textul are un caracter enigmatic, greu de
descifrat în toate sensurile ei, cu un stil bogat în parabole,
metafore, simboluri. De ex. cifra 1, semnifică unitatea Fiinţei
Divine; cifra 2, reprezintă cele două firi ale Mântuitorului:
dumnezeiască şi omenească; cifra 3, Sfânta Treime; 4, punctele
cardinale; 7, desăvârşirea şi zilele săptămânii; 666, răutatea
supremă, antihristul, 12 aminteşte cele 12 seminţii ale lui Israel
(adică cei 12 fii ai lui Iacov şi familiile lor care au format
începuturile poporului evreu), cei 12 Apostoli ai Domnului
Hristos şi simbolizează tot neamul omenesc.
În Apocalipsă adversarii Bisericii sunt arătaţi prin
animale sălbatice, monştri marini sau pământeşti, iar instituţiile
anticreştine sunt simbolizate prin organe ale acestor fiare.
Această scriere vine să întregească povestirea luptei
dintre bine şi rău, începută în cartea ,,Genezei,” confruntare care
se desfăşoară pe pământ. Scrierea prevesteşte misterioase,
înfricoşătoare fenomene cereşti, finalizându-se cu un tablou
care înfăţişeză noul cer şi noul pământ. (R.C. op. cit.).
II. Caracteristicile pildelor
Dacă în Biblie sunt prezente 2350 de versete prin care
ni se transmite cum trebuie să ne administrăm, în Noul
Testament sunt prezente nenumărate trimiteri la problematica
financiară. Astfel în Evanghelia Sf. Matei şi Luca sunt în jur de
30 de referinţe cu caracter economic: 15 dintre ele sunt exemple
negative care vorbesc despre lăcomie, nedreptate şi îngrijorările
vieţii, restul sunt pozitive şi neutre.
Cuvântul ,,parabolă” (a pune alături, a asemăna, a
compara), mult întrebuinţată în Noul Testament, este o istorisire
fictivă dar verosimilă în care, cu ajutorul unor asemănări, se
exprimă adevăruri de credinţă sau se dau îndrumări de conduită.
Este un alt termen pentru pilde. Etimologic, înţelesul este
asemănător cu cel al alegoriei, care prin derivaţie însemnă ,,a
spune lucrurile într-un alt mod.”
Atât pildele cât şi parabolele au fost considerate forme
didactice, care prezentau ascultătorilor, mai puţin instruiţi,
ilustraţii, exemple concrete care-i ajuta pe cei interesaţi să
înţeleagă mai uşor adevărurile morale şi religioase şi-i îndemna
la meditaţie. În afară de acestea, prin parabole adevărurile
morale se exprimau mai pe ocolite şi menajau pe unii dintre
ascultătorii vizaţi direct, cum erau fariseii. Fariseii erau membri
ai unui curent religios apărut în perioada 135-104 î.Hr. care
acorda o importanţă exagerată formalismului şi tradiţiilor rituale
în dauna purităţii şi spontaneităţii sentimentului religios. Prin
extensie, cuvântul este folosit şi cu sensul de făţarnic, ipocrit
(R.C. op.cit.).
Sunt ilustraţii din pilde care îşi au originea în natură,
ca de exemplu în pilde despre seminţe şi creşterea lor, cum ar fi
p. 56 Lohanul nr. 22, iunie 2012