Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

preluări forţate erau bune pentru afaceri, sclavia era şi mai bună. În loc
de „muncă, nu vorbe”, multe dintre lagăre aveau pe porţi inscripţia
„munca vă va face liberi”. A fost cel mai sinistru slogan din istoria
omenirii, pentru că prin „liberi” se înţelegea „morţi datorită
epuizării”. I.G. Farben a creat propriul lagăr privat numit Monowitz –
cunoscut de asemenea ca Auschwitz III. Monowitz, situat în Polonia,
era cel mai mare complex industrial german din afara graniţelor şi cea
mai mare fabrică I.G. Farben. Mai era cunoscut şi sub numele de I.G.
Auschwitz. Locul amplasării a fost ales datorită resurselor bogate de
apă şi cărbune din zonă, dar şi pentru munca gratuită pe care o prestau
cei din lagărele de concentrare Auschwitz I şi II.
Diferitele tipuri de gaz şi numeroase medicamente
produse de I.G. Farben au fost testate pe
prizonierii de la Auschwitz, transformaţi în felul
acesta în cobai umani. Mulţi dintre cobaii umani
au murit datorită acestor experimente. Unul dintre
doctorii SS de la Auschwitz, dr. Helmut Vetter,
mult timp angajat al firmei Bayer, a fost implicat
în testarea experimentală a vaccinurilor şi
medicamentelor pe deţinuţi. El a fost executat
după război, ca urmare a deciziei tribunlului de la
Nürnberg pentru că a administrat deţinuţilor
injecţii fatale. Este unul dintre puţinii care au fost
executaţi, din toţi cei care au participat la genocidul monstruos care a
avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial în lagărele de
concentrare.
Dezbateri
Bayer trimitea constant „noi preparate” care să fie testate pe prizonieri.
Însă nu acesta a fost începutul şi, din păcate, nici sfârşitul
departamentului foarte profitabil de arme biologice al firmei Bayer.
În 1948, la procesul de la Nürnberg, un mic număr de directori de la
I.G. Farben, toţi martori sau/şi chiar autori ai genocidului săvârşit, au
fost declaraţi vinovaţi de ucidere în masă. Din cauza presiunilor făcute
de legislatorii de dreapta din Statele Unite, care considerau că
adevăratul inamic era „comunismul, nu afaceriştii germani”, aceşti
directori au fost toţi scoşi din puşcărie după patru ani. În ciuda
introducerii gazului de luptă, a muncii forţate, a „pricipiului Führer-
ului”, în ciuda încurajării anti-semitismului, în ciuda faptului de a fi
fost cei mai mari suporteri financiari ai nazismului, ei au fost toţi
achitaţi, curtea stabilind că nu erau suficiente dovezi „pentru
cunoaşterea rezultatului imediat” al acţiunilor lor. Pe cât de
neverosimilă pare această decizie, pe atât de adevărată este.
La 15 ani după ce au fost condamnaţi de tribunalul de la Nürnberg
pentru crime de război, cei de la Bayer, BASF şi Hoechst, adică I.G.
Farben, au devenit „arhitecţii” unei noi criminale ofense aduse
drepturilor omului: Comisia Codex Alimentarius înfiinţată în 1962
(după cum susţine dr. Rath Health Foundation)!!! Cei care au format
comisia pentru Codex Alimentarius nu sunt alţii decât cei condamnaţi
ca şi criminali de război la tribunalul de la Nürnberg!! Probabil că
aceşti criminali urmăresc ca „alimentele” pe care nu au reuşit să le
testeze pe deţinuţii din lagăr, pentru că la momentul respectiv nu
existau sau nu exista încă ideea, să fie „testate”
pe întreaga populaţie a planetei. Şi aceasta în
niciun caz pentru că ar dori binele oamenilor.
Numele Codex Alimentarius nu este un
accident! Acest nume a fost dat de aceleaşi
companii şi ACEIAŞI NAZIŞTI care au dat
deţinuţilor de la Auschwitz sloganul „Arbeit
mach frei” = „munca te face liber” (am
precizat mai sus care era de fapt înţelesul
sinistru al acestui slogan). Aşa cum au dovedit
din plin acţiunile lor în timpul războiului, nu au
nicio dorinţă reală de îmbunătăţire a vieţii
oamenilor, ci de „rarefiere” a populaţiei globului. Dacă nu credeţi, citiţi
cu atenţie toate documentele referitoare la TOATE experimentele care
s-au realizat pe deţinuţii din lagăre, experimente făcute cu scopul de a
vedea cum se poate crea o rasă pură, ariană, sau cu scopul de a testa
diferitele medicamente sau substanţe create de I.G. Farben, dar nu
pentru îmbunătăţirea sănătăţii oamenilor! Altfel, în momentul în care ar
fi găsit substanţele căutate, dacă buna sănătate a oamenilor ar fi fost
scopul adevărat, le-ar fi administrat tuturor deţinuţilor şi nu ar mai fi
existat atâtea victime.
Această perioadă „cenuşie” a industriei chimico-farmaceutice pe care
am dezvăluit-o mai sus a fost legată de numele Fritz ter Meer. Acesta a
fost membru al Consiliului managerial al I.G. Farben de la înfiinţarea
cartelului până la disoluţia sa. Ca manager pe timp de război el a fost
responsabil cu I.G. Auschwitz. În 1948 ter Meer a fost condamnat de
tribunalul de la Nürnberg la şapte ani de închisoare pentru jaf şi
sclavie. În 1952, prin intervenţia unor prieteni puternici şi influenţi,
p. 118 Lohanul nr. 22, iunie 2012