Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă...
Vino, dragă-n codru iar
(eminesciană)
Prof. Corneliu Văleanu -Iaşi
Vino, dragă,-n codru iar
Să ne pierdem în adâncu-i,
Fericiţi cum nimenu-i,
Ci doar noi umblând hoinar.
Vom culege flori şi fragi
Până la izvorul rece
Şi ca apa să nu-i sece,
Ne-om sorbi din ochii dragi.
Potoli-vom setea gurii
Şi a inimii bătând,
Tu, pe braţul meu dormind,
Vei visa că te-au prins furii.
Dar când ochii-vei deschide,
M-ai privi mirată-n faţă
Şi şireată te agaţă
Iar de gâtu-mi, iar sărută.
Eu striga-voi al tău nume
Să-l audă codrul, valea,
Să-ţi aţină cumva calea
De vei vrea să fugi în lume.
Noaptea-n codru, la izvor,
Vom şedea sub clar de lună,
Ascultând cum apa sună
Cântec drag, doina de dor.
De-ţi va fi de mine dor
(eminesciană)
De-ţi va fi de mine dor,
Vei privi spre soare-apune
La pădure şi ecoul îţi va spune
Doară gând răscolitor.
Suspina-vei în tăcere
La aducere-aminte,
Cine ochii-ţi să-i alinte?
Cine-o gură de-ţi mai cere.
Vei dori să te cuprindă
Braţele-mi ca altădată,
Aştepta-vei fermecată
Stele-n cer să se aprindă.
Literatură
Voi veni tiptil-tiptil
Şi cu dorul de copil
Te voi săruta pe pleoape.
CUVINTE MOCNITE
Mihaela Filip - Iaşi
În inima ta ai ţinut cuţitul bine ascuns
Şi într-o zi l-ai rostit: cuvinte mocnite şi iuţi - câini turbaţi.
M-au muşcat. Colţii lor în fiecare celulă-au pătruns,
Când îngerii mei păzitori erau la plimbare plecaţi.
Eu aşteptam ca pe frunte iubire în cunună să-mi prinzi
Şi viitorul să vină ca un liman liniştit,
Nu rug fără sfârşit să-mi înalţi, să-mi aprinzi.
Cuvinte mocnite şi iuţi cu dangăt de clopot timpanu-au lovit.
Doamne! Ascultă-mi ruga şi pune-mi balsam peste rană,
Căci singură a mă vindeca nu pot.
Trupul mi-e încovoiat, durerea e neagră, nepământeană
Şi zilnic simt cum mor. Mor de tot.
MAI PUTEM ÎNVĂŢA SĂ IUBIM?
Trudind cu încordare ne-am înjghebat o lume,
Luptând cu viaţa, cu rătăcirea şi păcatul,
Un teritoriu sacru am cucerit cu greu
Şi vrem ca nimeni să nu ne încalce hatul.
Mai putem învăţa acum să iubim?
E târziu. Cuptorul din inimi cu oboseală poate fi potolit.
Chiar dacă iubirea ne caută, ne cercetează,
La hotare s-o ţinem, mitul iubirii e demult depăşit!
Iar seara când în cetate ne întoarcem
Şi inima pulsează un sânge cald, cu visuri şi melancolii,
Când focul din suflet se-nmlădie după conturul celui drag
Cu aducerile-aminte să–ncingem bătălii.
IUBIREA DOARE
Iubitul meu,
Iubirea doare!
Nu-i joc cu toane ca-n copilărie,
E ardere smintită,
E suferinţă vie,
Tumult, ciclon,
E grindină,
Urgie.
Durerea te lasă cu ochii dilataţi de coşmar,
De-această mocnită urgie arzând în zadar.
Cu beznă în inimă ca-n adâncitul mormânt,
Un iad pentru suflet chiar aici, pe pământ.
Şi în somnu-ţi, pe aproape,
p. 67 Lohanul nr. 22, iunie 2012