Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

,,Pilda semănătorului” (Matei 13:24-30; Marcu 4:1-20; Luca
8:4-15). Astfel în această pildă se pune accent pe capacitatea
diferită de receptare, de însuşire a învăţăturii Domnului
Hristos. Pentru unii grijile exagerate ale vieţii şi poftele lumeşti
o înăbuşă. Alţii se arată indiferenţi, iar cei mai mulţi primesc
învăţătura cu entuziasm şi aceasta le aduce înţelepciune , adică
roade bogate.
Uneori sunt folosite obiceiuri şi aspecte familiare din
viaţa de toate zilele, aşa cum este cazul în ,,Pilda aluatului”
(Matei 13:33), unde se nuanţează ideea că ,,Împărăţia lui
Dumnezeu” va avea mare putere de pătrundere, de transformare
spirituală şi de acţiune practică.
Alteori sunt prezente în temă şi morală caracteristici
negative ale firii omeneşti, cum este cazul ,,Pilda iconomului
nedrept” (Luca 16:1-13). Astfel în această pildă un om avut,
auzind că că administratorul său este incorect, îl înştiinţează ca
va fi destituit şi-i cere socoteală. Acesta, până la la lichidarea
administraţiei sale, se înţelege cu datornicii stăpânului său să-i
înapoieze mai puţin, iar restul să-l împartă, pentru a avea cu ce
trăi după pierderea serviciului. Stăpânul aude şi-i laudă
iscusinţa. Domnul Iisus adresându-se ucenicilor, îi îndeamnă să
procedeze cu aceeaşi iscusinţă în cele bune precum a procedat
iconomul în cele rele. Să fie tot aşa de sârguincioşi şi înţelepţi
în dobândirea Împărăţiei Cerurilor. În concluzie se recomandă
ca iscusinţa să fie folosită în lucruri bune , spirituale (I.C. -
op.cit.).
Apar cazuri când învăţătura unei pilde este clară chiar
din conţinutul ei, aşa cum este ,,Pilda omului care i-a rodit mult
ţarina” (Luca 12:13-20), unde bogatul moare chiar în momentul
când se credea împlinit financiar şi că se poate bucura de toată
avuţia adunată şi povestea se închee cu morală (Luca 12:16-21).
,,Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci
viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale” (Luca 12:15).
Este posibil ca uneori învăţătura, morala să fie prezente
la finele unei povestiri, ca în ,,Parabola celor doi datornici.”
,,Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel Ceresc dacă nu
veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima” (Matei 18:35).
De multe ori povestirea este spusă, fără a se adăuga
nici un comentariu pe marginea ei, iar ascultătorii sunt lăsaţi să
tragă ei înşişi învăţătură din ea, ca în ,,Pilda viticultorilor care
au vrut să fure via de la stăpân” (Matei 21:33-45; Marcu 12.12),
cărora li se dă o vie s-o lucreze, dar la trimiterea unor slujitori
de către stăpân, spre a prelua rodul, îi omoară, ca şi pe fiul
stăpânului, trimis ulterior. După această faptă, via este luată de
la ei şi se dă altora.
Este vorba despre iudei, cărora li s-a încredinţat la
început Împărăţia mesianică, însă ei au tratat pe profeţi cu
indiferenţa lor faţă de învăţătura acestora şi a lui Moise, iar
mai târziu au fost de acord cu răstignirea pe cruce a
Mântuitorului. Din aceste motive Împărăţia mesianică a fost
luată şi dată altor neamuri. Este clar că liderii religioşi, nu şi-au
făcut datoria faţă de poporul iudeu, şi au dorit să-l piardă pe
Mântuitor, astfel au ştiut că Domnul Iisus Hristos a spus această
pildă împotriva lor.
,,Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face
lucrătorilor acestora.”
Preoţii au răspuns:
,,Pe cei răi în rău îi va pierde, iar via o va da altor
lucrători, care-i va da roadele la vremea lor.”.....Iar arhiereii şi
Economie
fariseii auzindu-I parabolele, au înţeles că despre ei vorbeşte.
(Matei 21:41,45).
III. Învăţătura prin parabole
1. Parabola celor doi datornici (Matei 18:21-35)
Pilda începe cu întrebarea Sf. Apostol Petru către
Domnul Iisus Hristos:
,,Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine
şi eu îi voi ierta? Oare până de şapte ori?” (Matei 18:21).
Domnul Iisus Hristos a răspuns:
,,Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci de şaptezeci de ori
câte şaptezeci” (Matei 18:22).
Domnul Iisus, în continuare, pentru a lămuri mai
simplu cele spuse, prezintă ascultătorilor pilda împăratului, care
a vrut să se socotească cu slugile sale, despre felul cum i-au fost
administrate avuţiile sale. Se prezentă la el un administrator
care nu putea justifica în gestiunea sa, uriaşa sumă de zece mii
de talanţi (Matei 18:23).
Pentru cititorii noştri dornici de cunoştinţe
numismatice, talantul a fost una din vechile unităţi de măsură
ale masei şi a unităţilor corespunzătoare de valoare echivalente
cu această greutate a unui metal preţios. Deci înainte de a fi
denumire a semnelor monetare mari talantul a fost unitate de
măsură a greutăţii, având valori diferite într-o serie de ţări din
jurul Mării Mediterane.
Aflăm din Biblie că un talant este egal cu 36 kg.
Dar neavând cu ce plăti datoria şi conform cutumei
(obiceiul locului), marele său stăpân a poruncit ca debitorul să
fie vândut el, femeia şi copii lui. Disperat datornicul se aruncă
la picioarele creditorului, adică a stăpânului cerînd clemenţă,
implorându-l:
,,Doamne, mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot”
(Matei 18:26).
În ciuda unei datorii fabuloase, împăratului i se face
milă de datornic, îl eliberează şi l-a iertat de datorie. Astfel
fostul datornic, fericit ieşind de la împărat se întâlneşte cu un
coleg care-i datora doar 100 de dinari (1 dinar = 4 gr.). A pus
mâna pe datornic, şi-l strângea de gât zicând:
,,Plăteşte-mi ce eşti dator şi căzându-i, la picioare cel
ce era slugă ca şi el, îl rugă, zicându-i mai îngăduieşte-mă şi-ţi
voi plăti.” (Matei 18:28-29).
Dar el n-a vrut, cerând aruncarea la închisoare, a
datornicului cu un debit de numai 100 de dinari, până când va
primi suma în întregime. Celelalte slugi s-au întristat mult şi lau
informat pe stăpân. Atunci împăratul a chemat la el pe fostul
datornic şi i-a zis:
,,Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o,
fiindcă m-ai rugat. Nu trebuie oare ca şi tu să ai milă de cel ce
este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine” ?
Şi mânâindu-se stăpânul său la dat pe mâna chinuitorilor, până
ce-i va plăti toată datoria. (Matei 18:23-25).
În finalul parabolei ni se spune că dacă iertăm
greşiţilor noştri, ni se iartă şi nouă greşelile noastre.
2. Parabola tânărului bogat (Matei 19:16-24)
Un tânăr a venit la Domnul Iisus Hristos şi l-a întrebat.
p. 57 Lohanul nr. 22, iunie 2012