Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

sau dreptunghiulară, ce depăşeau 2 m 2 , fiind întâlnite peste 12
astfel de adăposturi monahale.
Băile ritualice se făceau în apa Răutului, probabil dimineaţa.
Chiliile erau dispuse atât pe stânga cât şi pe dreapta râului Răut,
însă direcţia de orientare a intrării era spre est sau nord.
Arheologii basarabeni au descoperit, în interiorul unor astfel de
chilii, urne funerare cu cenuşă, ceea ce demonstrează o credinţă
de nestrămutat în divinitate, întratât încât considerau trupul doar
un vehicul pentru suflet (pentru ca atunci când sufletul părăsea
trupul, acesta nemaifiind folositor, era ars). Practica incineraţiei
era veche, fiind o dovadă incontestabilă a credinţei acelor
populaţii în nemurirea sufletului, în viaţa de apoi.
În lunga existenţă a acestor mănăstiri rupestre, în interiorul lor
s-au rugat neîncetat mii de asceţi ce s-au osârdit la
perfecţionarea şi desăvârşirea sufletului şi egregorului omenesc.
În perioada prigoanei atee comuniste sovietice s-au interzis cu
desăvârşire orice fel de slujbe, însă au existat se pare fiinţe
umane, care măcar periodic, reveneau în aceste locuri rugându-
se pe ascuns.
Mănăstirea din stâncă
Nu întâmplător din toate colţurile Rusiei veneau şi vin
necontenit pelerini creştini, ştiindu-se că cei care se roagă cu
putere se pot vindeca instantaneu de boli incurabile sau li se
îndeplinesc doleanţele sincere ce pornesc din inimă. Deasupra
mănăstirii rupestre, unde se oficiază slujbe religioase în regim
de mănăstire, există o cruce mare din piatră ce are în mijloc o
rozetă cu un motiv geometric esoteric, care dacă este atinsă,
timp în care se formulează mental o dorinţă arzătoare, clară şi
binefăcătoare, face ca aceasta să fie îndeplinită la un anumit
interval de timp, în funcţie de intensitatea credinţei avute. Apoi
se înconjoară de trei ori cruce, în sens invers acelor de ceas.
Istorie
Crucea făcătoare de minuni de deasupra mănăstirilor rupestre
Complexul monahal străvechi al mănăstirilor rupestre de la
Orheiul Vechi are analogii la Ţâpova, Saharna în Basarabia dar
şi la Nucu (Buzău), cu unele din Dobrogea, s.a. din România.
„Cuiburile de vultur” ale râvnitorilor la desăvârşire
Spiritualitatea românească perenă s-a manifestat pe întinsul
spaţiu dacic, fiind un teren propice pentru creştinismul timpuriu,
care a fost adoptat cu uşurinţă de populaţia autohtonă
românească, tocmai datorită elementelor religioase autentice, ce
au păstrat vie credinţa într-o divinitate celestă înălţătoare
profund benefică pentru fiinţa umană.
p. 38 Lohanul nr. 22, iunie 2012