Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

târgul, o curte, o biserică şi o pivniţă domnească de pe vremea lui
Ştefan cel Mare, iar vinurile sunt savuroase şi mult căutate.”
Tot despre Huşi, Vasile Pârvan spune: „Deşi Huşii sunt la margine de
ţară stau cu produsele şi cu ospitalitatea la mijloc pe masă.”
Prof. univ. I. C. Teodorescu aprecia podgoria Huşi astfel: „Cine poate
admira Huşul într-un fascinant apus de soare, de pe cerdacul lui Ştefan
cel Mare, poate exclama că se află în faţa celui mai fermecător tablou
natural, «minunea de la Huşi»”.
Oenologie
Acad. G. I. Siseşti spunea despre vinurile Huşilor: „Cine vrea să ştie ce
înseamnă un vin de inspiraţie trainică şi profundă imaginaţie să se
descopere cu evlavie în faţa măreţelor pivniţe săpate sub noi – de
Ştefan cel Mare – că se află în faţa unui măreţ templu închinat vinului.”
„Vinul de Huşi este” – după cum aprecia marele profesor dramaturg
Victor Ion Popa – „singura carte de vizită pe care o poate pune un
neam la poarta veşniciei.”
Nicolae Iorga scria în Cartea de Onoare a Şcolii de Viticultură din
Huşi: „În Şcoala de Viticultură «Dimitrie Cantemir» din Huşi şi în
vinoteca sa trebuie să se intre (şi iese) ca într-un templu vinicol,
covârşit de respect şi cu pălăria în mână.”
Păstorel Teodoreanu vizitând Huşii cu podgoria şi vinoteca şcolii, s-a
exprimat că: „Huşul, se apropie mai mult de Bordeaux decât de
Bourgogne, cu vinul său galben ca aurul de 18 carate, atât de
înviorător, plăcut acidulat la gustat. Pentru acest vin trebuie scris un
imn.” De aceea, Păstorel Teodoreanu a scris în 1927 (şi publicat în
1928) „Crezul vinotecilor şi degustătorilor”, un adevărat imn închinat
întregii podgorii româneşti. La articolul 5, încheie astfel: „În urma
degustării vinurilor, în Cartea de Aur a vinotecii să se scrie cine a băut
vinul, cât de bun a fost şi cu ce notă, reflecţie sau cugetare şi glumă
mare (anecdotă) l-a preţuit, scriind-o ca să rămână pentru posteritate ca
un document oenologic rar, istoric şi literar.”
Prescripţiile acestui imn sau crez al vinurilor a fost cinstit cu respect de
mari şi numeroase personalităţi care au trecut prin faimoasa şi bătrâna
noastră şcoală şi vinotecă, printre care enumerăm 5 şefi de stat, 6 prim
miniştri, peste 20 de miniştri, 38 de academicieni (în frunte cu 3
preşedinţi ai Academiei), peste 130 de parlamentari în frunte cu prof.
univ. Dan Marţian, preşedintele Camerei Deputaţilor şi multe alte mari
personalităţi din toate domeniile de activitate.
Se cuvine început acest itinerar de impresii cu cea rostită de huşeanul
N. Gh. Lupu: „Vă îmbii să gustaţi licoarea Huşilor – un vin nectar la
pahar şi sănătate de buchet la pachet, visând ce e mai frumos la piept.”
Acad. V. D. Cotea scria la inaugurarea noilor obiective vinicole
construite în şcoală, următoarele: „Oraşul dumneavoastră cunoscut în
trecut ca un oraş podgorie a devenit un oraş modern, fără ca legăturile
sale cu via, cu tradiţia să fie întrerupte. Dimpotrivă. Acestea s-au
amplificat făcând din Huşi «metropola viticolă a Moldovei». Viile sunt
pentru oraşul dumneavoastră – păstrând proporţiile – ceea ce reprezintă
piramidele pentru Egipt, iar Şcoala Viticolă, Muzeul viticol, Turnul
Eiffel pentru Paris… portdrapelul Huşilor.”… „Îngăduiţi-mi să aşez
Liceul Agricol printre piramidele care înalţă numele oraşului şi al
Moldovei viticole, făcând din Huşi aşa cum spuneam, casa noastră de
suflet… şi orice personalitate ce poposeşte la Şcoala Viticolă, în muzeu
şi vinoteci, are sentimentul că răsfoieşte cartea de suflet şi de vizită a
viticulturii moldave şi deschide poarta primitoare a unei «Mici
Academii a viei şi vinului». Muzeul şi vinoteca şcolii sunt embleme
păstrătoare ale unor importante vestigii, valoroase vinuri şi numeroase
gânduri şi aprecieri din trecutul şi prezentul şcolii, de mare mândrie
pentru ţara noastră”.
Marele profesor I. C. Teodorescu scria: „Podgoria Huşi e «capitala
viticolă» a Moldovei centrale, datorită suprafeţei şi producţiei, cât şi
prin faptul că se impune ca un imens amfiteatru natural ce străjuieşte
oraşul ca o împărăţie de linişte şi visare, iar în centru-i «tronează»
Şcoala de Viticultură, adevărată «catedrală» a învăţământului viticol,
cu fresca sa de «Capelă Sixtină», Muzeul viticol şi Vinoteca sa
naţională.”
„Cine trece prin Huşi şi nu a vizitat Liceul de viticultură, cu muzeul
viticol şi Vinoteca sa naţională e ca şi cum ar trece prin Iaşi fără să fi
văzut Palatul culturii şi grandioasa Grădină Botanică.” (acad.
Constantin Ciopraga).
Inspiraţi de aceste înălţătoare impresii, reprezentanţii Ministerului
Agriculturii şi ai Învăţământului, organizatorii Olimpiadei şcolare de
viticultură din 1989, au scris:
„Vinoteca Liceului Viticol Huşi –
Staţie tranzit între Pământ şi Olimp
Panteonul zeilor sufletului.”
Numeroşi vizitatori, citind impresia aceasta s-au exprimat, inspirat şi
luminat că trebuie scrisă pe antetul oricărui act şi corespondenţă a
şcolii, cum se practică azi în toată lumea, pe antetele şi emblemele
marilor instituţii.
Despre valoarea făclierilor Şcolii Viticole acad. V. D. Cotea citează
două aprecieri atotcuprinzătoare existente în colecţia vinotecii (în unul
din cele trei volume ale «Cărţii de aur»). Astfel, acad. prof. univ. dr.
Constantin Ciopraga, printre altele consemnează: „Artiştii în criză de
imaginaţie, îndrăgostiţii fără speranţă... să vină la Huşi, unde vraciul
Avram D. Tudosie le va lua necazul cu „paharul” şi cu harul. Prof dr.
ing. Avram. D. Tudosie e un dirijor şi un virtuoz sub a cărui baghetă
licorile huşene ating cotele înalte ale artei...”, iar Marin Preda arată că:
„Prin cultivarea şi cântarea celebrelor vinuri Zghihară de Huşi şi
Busuioacă de Bohotin, ale căror calităţi fac parcă să cânte sufletul în
noi, felicităm conducerea şcolii în frunte cu prof. dr. ing. Avram D.
Tudosie pentru asemenea realizări în speranţa că cele două
«nestemate» ale vinurilor româneşti îi vor parafa o nouă carte
«Ambrozie şi nectar»…”
În încheiere, merită să cântăm Busuioaca de Bohotin – ca „regină” a
noastră, oriunde şi oricând, care a fost descoperită, botezată, studiată şi
lansată de şcoală şi prezentând-o la concursurile mondiale de vinuri din
1993 şi 2000 a fost validată ca „Vin licoros şi maiestos, Muscat aromat
şi trandafiriu colorat, a Huşilor vocaţie şi a făclierilor şcolii creaţie şi
punere în circulaţie”. Acest celebru vin huşean a fost numit „a opta
minune a lumii, a şcolii şi a podgoriei” (Gh. Neamu şi M. Oşlobeanu).
p. 54 Lohanul nr. 22, iunie 2012