Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

More documents

Recommendations

Info

veşnică.IAR “MOARTEA”, zice acelaşi Stergios, “ESTE MAREA DESCOPERIRE A LUI DUMNEZEU CARE DESFIINŢEAZĂ STĂPÂNIREA PĂCATULUI; POARTA PRIN CARE TRECEM ÎN VEŞNICA BUCURIE ŞI SLAVĂ CEREASCĂ!” Iar Sf. Chiril al Ierusalimului zice:”întrucât nicio faptă a noastră nu se face fără conlucrarea trupului, adică blasfemiem cu gura, ne rugăm cu gura, desfrânăm cu trupul, ne purificăm cu trupul, furăm cu mâinile, dăm de pomană cu mâinile...întrucât deci în toate se foloseşte de trup, ia şi acesta parte la bunurile vieţii viitoare” Primul gust al învierii trupurilor moarte îl primesc creştinii încă din momentul când se pocăiesc şi se întorc la Cristos. Pocăinţa şi credinţa este o înviere din morţi, de care se bucură credinciosul pe parcursul vieţii lui pământeşti. Aceasta este prima înviere, cea duhovnicească! Cea de-a doua înviere este învierea trupurilor noastre, transformarea lor în nestricăcioase şi legătura lor cu sufletele veşnice şi nemuritoare. Aceasta se va întâmpla la a Doua Venire, susţine acelaşi Stergios Sakkos.Căci Fiul cel întrupat a realizat toate izbânzile prin Crucea şi prin Învierea lui, deci să nu zădărnicim Jerfa Mântuitorului, dar să ne folosim la maximum de ea! Pentru ce teologhisesc pe tema morţii când subiectul nostru e lepădarea de sine? Pentrucă aceasta este o mortificare, deci tot legat de moartea egoismului din noi! CUM SĂ NE LEPĂDĂM DE SINELE CARE NU MAI ASCULTĂ DE CREATOR,astfel încât împreună,atât trupurile, cât şi sufletle, să poată fi purificate şi salvate pentru Împărăţia veşnică? Singurul mod de a evita această robie a sufletului controlat de trup, de materialitatea care ne induce în eroare să credem că rostul vieţii noastre e să satisfacem doar cerinţele trupului, e să ne refugiem (prin liturghii şi rugăciune) în interiorul nostru, în duh, acolo unde ne aşteaptă Iisus, şi împreună să aplicăm sinelui crucea! Concret? Să zicem că, de ex., în relaţiile noastre umane intervine un conflict cu cineva, poate tocmai cu cineva drag, asta înseamnă că suntem pe cruce, în terapie intensivă, pentru a vindeca ataşamentul bolnăvicios de acea persoană şi, deci, marginalizarea lui Dumnezeu! De asta avem încercări, dezbinări lăuntrice şi exterioare,pentru a distruge dependenţele ce blochează viaţa duhului.Binele şi răul din acţiunile noastre zilnice sunt subiective, dar suferinţa e testul cel mai sigur de vindecare! Orice legătură nesănătoasă e cocoţată pe cruce: mamă-fiică, soţ-soţie, părinţi-copii etc...Încă o dată,cheia victoriei este aceea de a ne fixa mereu mintea pe duh, acolo unde avem legea lăuntrică a vieţii cu Dumnezeu, şi El ne va conduce prin practici şi terapii spirituale aplicate fiecărei situaţii! “Duhul Sfânt care lucrează în noi, ne călăuzeşte prin ungerea lăuntrică cu Însuşi Dumnezeu, iar cu cât suntem unşi mai mult, cu atât vom avea mai mult însăşi esenţa Sa înăuntrul nostru. Duhul Sfânt este “vopsitorul”, iar “vopseaua” cu care ne unge este însuşi Dumnezeu. Această vopsire ne va da intuiţia lăuntrică a voii Domnului” (Witness Lee). Ne mai putem simţi dezorientaţi, pierduţi chiar, cu o astfel de innoire şi ungere interioară? Da, căci fiind slabi cădem mereu în ispite şi repetăm aceleaşi şi aceleaşi lecţii! După faza de trezire sufletească şi încurajare a Harului în a ne curăţa de cele în care ne complăceam, vine o alta, în care ne credem scăpaţi de pietrele pornirilor rele,fiind pe calea cea bună, deja ne putem permite o slăbire a vigilenţei; urmând apoi a traversa faza cea mai grea, când riscăm să ne împotmolim în pietrişul defectelor de care credem că nu mai scăpăm! Un fel de blocaj al remuşcărilor permanente, în loc să plutim în libertatea iubirii şi a recunoştinţei! Traseul convertirii fiind individual, nu toţi trec prin scrupulozitate, care e riscantă, căci se trece de la extrema laxităţii, când nimic nu părea a fi păcat, la rigurozitatea autoacuzării permanente nejustificate, căci Dumnezeu dacă te-a aşteptat răbdător atâta timp să te întorci, te va şlefui cu duioşie mai departe! Noaptea întunecată,descrisă de sf.Ioan al Crucii,are diferite manifestări care converg în lipsa acută de Prezenţa lui Dumnezeu. Personal, trec prin acest stadiu al neacceaptării limitelor şi slăbiciunilor prezente, precum şi ale răzvrătirilor trecute, pentru care cer mereu iertare lui Dumnezeu. Tânjind mereu cu stăruinţă la acea stăpânire de sine atât de râvnită, nu progresez în apropierea de Cel ce toate le poate dărui, desigur, celui care are încredere în El, căci virtuţile Spiritualitate se obţin gradual! De fapt sufăr tot din orgoliu, căci dacă L-aş iubi mai mult decât pe mine, aş fi atentă să nu-L mai fac pe El să sufere, aş înţelege că Mă iubeşte oricum sunt deocamdată! Mulţumindu-I pentru toate, şi bune şi rele,creşte creditul schimbării treptate în bine, astfel MULŢUMIREA DEVINE TERAPIE PENTRU PĂCATUL MÂNDREI! Altfel, tot cicălindu-L pe Domnul cu neîmplinirile mele în vindecarea de pornirile rele, îL acuz indirect că nu-mi dă harul necesar schimbării. Dacă eu nu agreiez o persoană veşnic nemulţumită şi mofluză, lui Dumnezeu cum să-I placă de văicărelile mele?! Foloseşte să-I tot repet că sunt urâtă sufleteşte, precum I-aş reproşa că nu M-a făcut mai frumoasă fizic, aşa cum mi-aş fi dorit eu să fiu, şi nu cum mă vede El? Or, mulţumindu-I permanent pentru ceea ce e bun în mine, va creşte El virtuţile abia înmugurite (tardiv) din sufletul meu! Amin. RESPECTUL DE SINE ŞI OFERIREA DE SINE Deşi pare un paradox, nu putem aborda respectul de sine fără lepădarea de sine, căci respectul de sine trebuie purificat de orice alunecare egoistă! Frica de moarte ne împiedică cel mai mult în demersul sufletesc al lepădării de sine. căci vrem să deţinem controlul până la limita desprinderii obligatorii, că vrem sau nu, de noi înşine! Cine s-a lepădat de sine nu mai are frică de moarte! De aceea,înainte de a ne ocupa de următorul obiectiv al cugetării despre aspectele sinelui,să urmărim riscurile abordării eronate ale implicării sale în relaţia cu ceilalţi, dar mai ales cu noi înşine. Să ne ferim de cele două extreme ale respectului de sine: ignorarea a ceea ce există înlăuntrul nostru ca rădăcină a reacţiilor noastre, neconştientizarea acestor cauze lăuntrice ale trăirilor noastre şi, cealaltă extremă, a te căuta pe tine însuţi în tot ceea ce faci,chiar şi în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, toate având, conştient sau nu, cauze egoiste şi preocuparea de sine! Desigur, atunci când nu posedăm un minim respect de sine, se vede în exterior, iar ceilalţi profită de lipsa noastră de curaj în diversele conjuncturi ale relaţionării interumane, indiferent de natura lor! Când oamenii nu au o părere bună despre ei pot greşi mai mult, fiind inhibaţi, pot face unele fapte necugetate, deşi au un fond bun. Asta nu înseamnă că, printr-o autoevaluare pozitivă despre sine, pot lâncezi în lupta cu patimile! Raportarea benefică la sine constă în asumarea erorilor şi a cere întăriri în lupta pentru a birui defectele! Personal, greşesc pentru că în loc să-L rog pe Domnul să curăţăm împreună “farfuria” sufletului, stau crispată, departe de El, din cauza autoculpabilizării continuie, aşteptând clipa când va fi curată (prin spovadă) pentru a mă apropia din nou de Privirea milostivă. Or, braţele Sale sunt permanent deschise pentru toţi greşitorii, înainte şi după ce L-am ofensat, cu condiţia să nu punem între noi acea “farfurie murdară”, aşteptând s-o curăţăm prin propriul efort, căci demersul împăcării fără smerenie e îndelungat şi riscant pentru salvarea sufletului, iar Amânătorul va profita de asta...Doar colaborarea cu Harul va scurta timpul complexelor jenante, care au şi ele rolul de periaj al orgoliului, de tocire a stâncii autosuficienţei! Există şi tendinţa cealaltă, de a ieşi în evidenţă cu orice prilej, prin orice mijloc, de a te face remarcat cu orice preţ. Această tendinţă face parte din păcatul originar al concupiscenţei, care impulsionează individul să fie într-o permanentă competiţie cu ceilalţi, dar nu pe tărâmul autodepăşirii spre progresul calitativ, ci pe acela de a fi neaparat diferit de ceilalţi, mai dotat , mai reuşit ca om. Or în faţa lui Dumnezeu suntem egali ca şi creaturi ale Sale, fiecare cu nuanţa irepetabilă pe paleta caracteristicii umane, fiecare cu şansa sa! Tocmai lipsa respectului de sine datorită lipsei de iubire, poate chiar din copilărie, duce la dorinţa de a te remarca în orice comntext! În prima variantă, cea a aşa zisei abandonări de sine, sunt cazuri sufleteşti când e abolită orice preocupare de sine, în contrast cu cei care vorbesc doar de ei inşişi, se ocupă doar de ei şi de plăcerile lor. Dar există riscul să nu fie o stare opusă egoismului, căci lehamitea şi dezinteresul de nevoile trupeşti şi sufleteşti,de cele mentale ori ale inimii, nu e o virtute, e capitulare în faţa provocărilor vieţii, e boală sufletească, aşa numitele p. 172 Lohanul nr. 22, iunie 2012
“cadavre vii”! Deşi nu mai luptă pentru viaţă, unii se pot amăgi că se leapădă de sine, dar e paradoxală această stare extremă! Când nu eşti stăpân în casa propriei fiinţe, ce să oferi lui Dumnezeu, ceea ce nu ai? Dintre falsele lepădări de sine, tot în categoria stărilor maladive fac parte şi alcoolicii, drogodependenţii, cărora nu le mai pasă de ei înşişi decât cu scopul precis de a-şi satisface viciul! Mai sunt acele renunţări de sine specifice geniilor artistice, care sunt dedicate, ba chiar captive uneori pasiunii la care au aderat: muzicale, literare, etc. şi care le devoră orice energie, timp, ori dar natural; căci nefiind o abandonare în Cristos - care e calea, adevărul şi viaţa - nu putem vorbi de daruri supranaturale, mai ales de haruri! Dar şi în categoria celor ce ţin de credinţă nu lipsesc falşii abandonaţi în Voia lui Dumnezeu şi a vindecării sinelui egoist, căci ispita se strecoară peste tot, surprinde toate categoriile umane, mai precis, Ispititorul poate sustrage de la Ţintă orice resursă umană, deviind-o pe false traiectorii pentru a îngroşa rândul celor ce “taie frunză la câini”. Revenind la sufletele considerate genii, mai ales cele neautentice, sunt mai uşor de “tors” în mrejele diversiunii iluzorii, ale dejucării de la scopul pentru care au fost create: adică mântuirea. Dar mai ales pot fi uşor eşuate, sub paravanul nobilei pasiuni ce le captivează, în patimi cât se poate de lumeşti! Chiar şi tipologia umană a geniilor autentice poate să tânjească după normalitatea mundană, deşi e aproape imposibil să fii şi slujitor al Frumuseţii, să redai răsfrângerile, revărsările bogăţiei divine în plan uman, şi în acelaşi timp să iroseşti aceste resurse de talent,din Darul ceresc, pe ocazii vremelnice şi iluzorii! Toate aceste tendinţe la care m-am referit, uneori paralele cu destinaţia de creaturi ale lui Dumnezeu (care au ca scop maturizarea pe plan uman şi spiritual)şi prin care Ispititorul induce dezbinare în sine şi în cadrul vastei palete a tipologiilor umane trebuie reclădite din temelie ontologică şi sufletească. Numai rugăciunea celorlalţi şi încrederea în intervenţia divină, poate reda armonia originară cu sine şi cu ceilalţi, ce pregăteşte armonia cu Cerul, scopul oricărei nuanţe creative şi de realizare umană! Mai există şi cazurile celor care sunt “altfel” ca ceilalţi nevoit, anormal, căci din cauza unor boli congenitale, genetice, ori dobândite, sunt marcaţi pe toată viaţa psihic, fizic, ori sufleteşte! De aceea spun mereu, că orice întâlnire cu semenii sunt ocazii de a ne ruga pentru ei. Iar comunicarea cu ei explorează îndeosebi paleta: vremii, a sănătăţii fizice,a cazuisticii umane, şi ce ne-am face dacă n-am fi bolnavi fizic pentru a ne plânge unii altora, căci bolile sufleteşti nu interesează pe nimeni, mântuirea, nici atâta! Din punctul de vedere al psihologiei, respectiv al pr. Emilian Balaşcă, “stima de sine poate genera teamă sau bucurie! Fiind un concept discutabil, unii cred că e mândrie, alţii admiraţie exagerată de sine, iar alţii un fel de aroganţă proastă, nepoliticoasă, îndrăzneaţă! Nu poţi totuşi să nu te gândeşti la tine, măcar din când în când, şi probabil mereu cu altă intenţie.Uneori poţi să fii mulţumit de tine, alteori nu! Totuşi, fiecare din noi avem această stimă de sine, în cantitate mai mică sau mai mare, dar multă lume suferă din această cauză. Dar, atenţie: nu pentrucă nu ar avea-o, ci pentru că o are greşit! Căci nu trebuie să te stimezi doar datorită unor calităţi pe care le deţii, pentru că ai reuşit în viaţă, sau fiindcă ţi se spune de către ceilalţi că eşti bun! În acest fel pierzi libertatea, căci vei încerca mereu să faci faţă exigenţelor celorlalţi. Ca să-ţi menţii stima vei trăi continuu stresul de a nu dezamăgi, de a avea mereu succes,căci doar aşa eşti valoros! Şcoala, lumea, societatea vrea competiţie, ambiţie, imagine de sine, şi asta oboseşte, derutează, te antrenează în direcţie greşită! Va trebui mereu să pari într-un fel perceput de ceilalţi, altfel vei suferi...Astfel apare boala, depresia, complexul, melancolia etc.Sau altele : egocentrismul, alcoolismul, suicidul etc. pentru că omul va claca dacă nu mai are compentenţele cerute, nu mai e apreciat! Stima de sine e altceva, ea nu e concurenţă, e abilitatea de a te cunoaşte realist, de a te aprecia aşa cum eşti, indiferent de calităţi sau defecte! Să ai capacitatea de a te accepta aşa cum eşti, necondiţionat, cu demnitate, din partea ta şi a celorlalţi... Astfel ai sentimentul de valoare, nu datorită reuşitelor, ci pur şi simplu prin faptul că exişti, că nu te doboară defectele, eşecurile, că eşti unic, original, irepetabil, necondiţionat!Omul se poate privi cu Spiritualitate demnitate dacă vede că într-însul este Dumnezeu! Va fi mai senin, va vedea corect defectele sale, nu va dispera, căci are ceva mai valoros care-l face să renască: Astfel, stima aceasta de sine va duce la iubirea şi stima aproapelui, căci “omul valorează atât cât valorează înainte lui Dumnezu şi nimic mai mult” spunea Sf. Francisc.” Iar dacă suntem onoraţi de către Dumnezeu cu suferinţă, tot Sf. Francisc ne convinge so oferim (precum m-am repetat de multe ori pentru fixare!)Celui ce suferă cu noi împreună, căci tot ce avem pozitiv e darul lui Dumnezeu, ale noastre sunt doar defectele, slăbiciunile, limitele, aşadar ce I-am putea dărui din partea noastră? Doar durerile, chinurile, suferinţele acceptate pentru salvarea celorlalţi fraţi ai noştri, doar acestea ne aprţin şi le putem dărui! “Apoi, dacă-L lăsăm pe Mântuitor să se servească de noi ca de “instrumente”, prin suferinţă va transforma sufletele,va face loc Harului care ne va călăuzi pentru lucrările Sale, până la a deveni ca un burete care să absoarbă lucrurile negative din lume, pentru a o elibera... Anumite boli, dureri, încercări, suferinţe din naştere, nu sunt întâmplătoare, fac parte din pregătirea unui suflet oferit până-şi acceptă crucea! Cine este ales pentru acest rol are totul pregătit în el pentru a accepta şi oferi viaţa sa. Dar jertfa, ca şi rugăciunea, îL caută pe Domnul, dacă sunt dăruite cu iubire! Când aceste suflete oferite se roagă, adoră şi iubesc, e rândul satanei să sufere cumplit că pierde sufletele pe care le credea (prin “efortul” său) câştigate pentru Iad!” (Pr. Tomislav Vlasic‟). Aşadar, după ce am reuşit să ne stăpânim pornirile rele şi să ne lepădăm de egoism, prin renegarea capriciilor, treptat ajungem, prin respectul de sine – pentru a putea să dăruim Domnului din prea plinul nostru - la OFERIREA DE SINE. Dacă primele faze ne-au ajutat să renunţăm la ceea ce împiedică, sau chiar blochează, relaţia noastră cu Dumnezeu, această ultimă fază ne pregăteşte să devenim misionarii, trimişii Săi la ceilalţi semeni! Şi ceam putea dărui celorlalţi? Ceea ce avem: un răspuns neaşteptat la provocări, de exemplu când suntem acuzaţi pe nedrept, în loc să ripostăm vehement, să adeverim acuzele ca fiind adevărate (neminţind, căci suntem toţi greşitori), cerându-ne tot noi scuze, precum nendeamnă Cristos să iubim vrăjmaşii. Apoi, să zâmbim chiar şi atunci când “corăbiile ni se scufundă”,tocmai atunci valorează mai mult în faţa Cerului surâsul nostru,chiar de e puţin forţat ( bineînţeles fără să teatralizăm), iar beneficiile vor fi reciproce, atît spre sănătatea spirituală cât şi fizică! Ce reprezintă mai explicit această chemare în plan cauzal? “Este chemarea de a merge până la capăt în vocaţia creştină ca suflete oferite, suflete victimă: a ne oferi fără rezerve lui Dumnezeu, iar în măsura în care ne deschidem inimile El strecoară această chemare fiecăruia dintre noi cei care o vom recunoaşte! Dacă toţi devenim iubire divină şi ne oferim unii pentru alţii, devenim Euharistie vie, Dumnezeu este în noi şi noi ne oferim unii altora. Astfel, prin această chemare, sufletele sunt create în scopul de a fi oferite pentru mântuirea lumii, pentru slava lui Dumnezeu. Şi când ne cheamă, o face pentru a ne da totul, nu pentru a lua totul de la noi (...), iar dacă dăm şi peste necazuri, acestea sunt pentru a ne schimba firea şi a aprinde focul necesar spre a aparţine în întregime lui Dumnezeu.Mai apoi veţi putea înnainta pe calea oferirii de sine, vizitând bolnavii, muribunzii, persoanele suferinde şi decepţionate, bătrânii,simţind inimile celorlalţi ca pe ale voastre înşivă” (Pr. Tomislav). p. 173 Lohanul nr. 22, iunie 2012
Page 1 and 2:
Lohanul nr. 22, iunie 2012 Page 1
Page 3 and 4:
CUPRINS: Istorie ------------------
Page 5 and 6:
Istorie Uran a domnit 32 de ani, p
Page 7 and 8:
17.Monah Vavila 18.Monah Nectarie F
Page 9 and 10:
izbaşe, şi Ursul Prepeliţă şol
Page 11 and 12:
nişti pomi a lu omag pe hotarul a
Page 13 and 14:
7268 fevr 25: Un ispisoc de la Ioan
Page 15 and 16:
pragul anului 1500, pe timpul lui
Page 17 and 18:
cumva cel mai mare din judeţ, cu t
Page 19 and 20:
Costac(h)i Cerc(h)ez” (II) „Şt
Page 21 and 22:
mai au nici un conducător, iar tin
Page 23 and 24:
Ea de ciudă şi de inima rea Din r
Page 25 and 26:
c.A treia tabără, minoritară,sus
Page 27 and 28:
Anexe Hrisov slavon prin care Ştef
Page 29 and 30:
La 200 de ani de la Raptul Basarabi
Page 31 and 32:
zile, în ianuarie 1944, s-a raport
Page 33 and 34:
Ultimele trei cuvinte, acel vaer at
Page 35 and 36:
Istorie crezuse candid, ca într-un
Page 37 and 38:
Istorie Chiliile rupestre din stân
Page 39 and 40:
RĂSFOIND ÎN ARHIVE ATUNCI CA ŞI
Page 41 and 42:
studiu. „Singurul impediment este
Page 43 and 44:
Trăsături morale ale managerului
Page 45 and 46:
idicate. Dacă facem astfel încât
Page 47 and 48:
multiplicitate. În tradiția pitag
Page 49 and 50:
Turism Pădurea este frumoasă în
Page 51 and 52:
Poiana Ştampei - cu cea mai mare t
Page 53 and 54:
Galaţi; I. Busuioc şi Sorin Busui
Page 55 and 56:
Acest sublim vin este un elixir de
Page 57 and 58:
,,Pilda semănătorului” (Matei 1
Page 59 and 60:
al dreptăţii de care fiecare dint
Page 61 and 62:
Economie Importanţa culturii în g
Page 63 and 64:
Chiar dacă nu toată lumea este de
Page 65 and 66:
Când ai spus adio… Nu ai ştiut
Page 67 and 68:
Ar merge-automat la DNA Și-apoi î
Page 69 and 70:
Crapă pietrele de ger (Mesaj prote
Page 71 and 72:
Unui virtual parlamentar Scaun voia
Page 73 and 74:
Dobrinei, port prin salut şi înch
Page 75 and 76:
Literatură Un amărât de gând m
Page 77 and 78:
partide politice mi-au propus să-i
Page 79 and 80:
Literatură Carol al II-lea. Atunci
Page 81 and 82:
Medicină naturală Pentru 2 porţi
Page 83 and 84:
potasiu, saponine, flavonoide, tani
Page 85 and 86:
Nu se cunosc contraindicaţii la ad
Page 87 and 88:
Zodiacul Denumirea de zodiac vine d
Page 89 and 90:
Mai ales în Orient este cunoscută
Page 91 and 92:
fizică, somnul de minimum 6-7 ore
Page 93 and 94:
Nativii Vărsător Pentru majoritat
Page 95 and 96:
modul general, sistemul educaţiona
Page 97 and 98:
Dar ce este fericirea? Sociologii s
Page 99 and 100:
este beatitudinea divină, dar, din
Page 101 and 102:
uşurinţă viaţa, clipă de clip
Page 103 and 104:
Oprimarea drepturilor omului fost p
Page 105 and 106:
Mass-media este complice în omiter
Page 107 and 108:
Înainte de război, industria avia
Page 109 and 110:
pază se pot expune unor vătămăr
Page 111 and 112:
Actualul „război împotriva tero
Page 113 and 114:
„Trebuie permanent să ţinem con
Page 115 and 116:
Egipt Pe 28 ianuarie 2011, Elisabet
Page 117 and 118:
Industria farmaceutică. De la imag
Page 119 and 120:
sentinţa a fost comutată. În per
Page 121 and 122: toxice pe deţinuţii din lagăre,
Page 123 and 124: Nu mai este un secret faptul că ma
Page 125 and 126: Tatuajele şi piercingul - o modă
Page 127 and 128: (intestin subţire, intestin gros,
Page 129 and 130: Iată unele exemple asupra adevăra
Page 131 and 132: deveni atunci din ce în ce mai pu
Page 133 and 134: înregistrat toate evenimentele la
Page 135 and 136: acestei elite satanice mondiale, ce
Page 137 and 138: petrecut şi în Statele Unite ale
Page 139 and 140: Iată şi câteva minciuni cumplite
Page 141 and 142: Sinestezia: un fenomen perceptiv ce
Page 143 and 144: determinismului fizic, fiind în re
Page 145 and 146: de a converti sau de a asocia senza
Page 147 and 148: nu se simt acceptaţi şi trataţi
Page 149 and 150: indiferent de vârsta pe care o au,
Page 151 and 152: „Atunci când am dus băiatul la
Page 153 and 154: astronomie, a răspuns cinic că
Page 155 and 156: ealitate pedepsit pentru faptele sa
Page 157 and 158: eligiosă. În tradiţia taoistă m
Page 159 and 160: disponibilitatea ta de a oferi feri
Page 161 and 162: spune că, din iubire şi compasiun
Page 163 and 164: subţiezi şi să te aduni şi să
Page 165 and 166: Priza de conştiinţă şi experien
Page 167 and 168: KRIYA şi JNANA sunt polii întregi
Page 169 and 170: În conformitate cu Tantraloka, Abh
Page 171: CUNOAŞTEREA DE SINE (STĂPÂNIREA
Page 175 and 176: unic Codex Alexandrin datează din
Page 177 and 178: Cuvinte spre trezvie, spre întări
Page 179 and 180: p. 179 Lohanul nr. 22, iunie 2012
show all

Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?