Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

Viitorul slujitor urma să-l urmeze pe preotul Ioan Trifan, om în vârstă
de 66 de ani, hirotonisit preot în Râşeşti de 30 de ani, deci de pe la
1824. Mărturia era semnată şi de Eacov (Iacov) Moisăi, pasnic, Ioan
Hatmanu, vornicul satului 1 . Protoiereul Ioan Râşcanu recomandă
ierarhului la 4 mai 1854 pe diaconul Andronachi, fiul preotului Ioan
Trifan din Râşeşti. Este trimis pentru hirotonisire la Agie Tripoleos (25
mai 1854) de care este hirotonisit la 30 mai 18542. În octombrie 1861
iconomul Andronachi Trifan converteşte la ortodoxie pe Vasile Cernic,
catolic, originar din Boemia, aşezat la Râşeşti3. Preotul se afla în
conflict la 1864 cu locuitorul Vasile Negru4. Documentele cercetate îl
atestă în 18725. Costache Cerchez, proprietarul moşiei Râşeşti, cerea în
1875 un preot ajutător. Populaţia satului se ridica la 170 locuitori.
Permutarea preotului Alexandru Maleş la Râşeşti este aprobată la 26
noiembrie 1875 6 . În raportul din 16 ianuarie 1876, protoiereul
informează Episcopia despre vizita efectuată la biserica din Râşeşti şi
cercetarea reclamaţiei preotului Andrunache Trufan, împotriva
preotului Alexandru Maleş, „angajat de către proprietarul moşiei ca
preot numai pentru necesităţile religioase ale casnicilor şi servilor
curţii”. Preotul Alexandru Maleş i-ar fi luat dreptul parohial,
proprietarul nu-i mai dădea pământul legitim preotului Trifan, forţat să
se prezinte la subprefectură şi curte. Locuitorii satului au negat
acuzaţiile la întrunirea din biserică. Este atestat dascălul Costache7.
Preotul Andrunachi Trifan solicita în 1876 un alt post preoţesc.
Protoiereul I. Cogean îl recomandă la 28 martie 1876 pentru satul
Râpile. În Râşeşti funcţiona şi preotul Alexandru Maleş. Cartea de
permutare a preotului Andrunache Trifan a fost eliberată la 29 martie
1876, pentru satul Râpile8.
Postul de paroh al parohiei Râşeşti era vacant la 1909. Parohia
număra 250 familii cu 900 de suflete. Într-o scurtă notă se aminteşte
construirea bisericii de zid între 1841-1846 şi reparaţiile din 18979.
În 1909 biserica din Râşeşti era închisă pentru reparaţii. Cântăreţul
Th. Golie este mutat în Huşi. Acesta nu a luat parte la nici un serviciu
religios între 1 aprilie-1 iunie 190910. Odată cu demiterea cântăreţului
II, Vasile Sava, a fost numit Ion N. Ţabară de la parohia Stănileşti, la 1
iulie 191011. În 1 iulie 1911 Ion Ţabără este transferat la Lunca
Banului, în locul cântăreţului Ioan Prodan, transferat la Stănileşti12.
Postul cântăreţului Dimitrie Diaconu, domiciliat în Huşi, curier la
Banca Populară „Grădina”din Huşi, este solicitat în 1914 de către
Ştefan Sănduţă. Episcopul Nicodem Munteanu se opune solicitării,
apreciind modul de exercitare a îndatoririlor de cântăreţ de către
Dimitri Diaconu13. În 1915 este numit cântăreţ bisericesc P. Agafiţii
de la parohia Pribeşti (Vaslui). Ioan Gh. Murgociu este numit cântăreţ
II provizoriu la 1 ianuarie 192014.
Dintre cântăreţii bisericeşti mai amintim: D. Crăsneanu, transferat din
Râşeşti la Pâhneşti la 1 ianuarie 1926, En. Vasilache, transferat din
Pâhneşti la Râşeşti la 1 ianuarie 1926 15 , Dumitru Dăscălescu,
transferat din Râşeşti la Drânceni la 15 august 192916, Petru Popa,
1 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 24 / 1854, f. 272, Pachet 7.
2 Ibidem, f. 271, respective 274.
3 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 104 / 1861, f. 177-182, Pachet 22.
4 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 100 / 1864, Pachet 33; Vezi şi
Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 72 / 1864, Pachet 31 (Acta preotului
Andronachi Trifan în conflict cu locuitorul V. Negru).
5 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 35 / 1872, f. 1.
6 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar33 / 1875, f. 69, Pachet 50.
7 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 37 / 1876, f. 1.
8 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 53 / 1876, f. 65v-66.
9 „Anuar”, Editat de Administraţiunea Cassei Bisericii, 1909, p. 424.
10 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 33 / 1909, Pachet 118.
11 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 241 / 1910, Pachet 120.
12 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 23 / 1911, Pachet 122.
13 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 27 / 1914, Pachet 129.
14 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 28 / 1915, Pachet 131.
15 Vezi „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An II, nr. 2, din februarie 1926, p. 12.
16 Vezi „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An VI, nr. 10, din 1 octombrie 1929, p. 145.
Istorie
transferat de la Podul Hagiului la Râşeşti la 1 noiembrie 192917, apoi
din Râşeşti la Podul Hagiului18.
Preotul Mihai Horga, născut la 5 noiembrie 1905 în comuna Focuri,
Regiunea Iaşi, a fost hirotonisit pe seama bisericii din Râşeşti la 15
octombrie 1929, este hirotesit duhovnic la 25 martie 1930, devine
sachelar la 1 septembrie 195119.
Preotul Mihai Horga şi-a avut evacuată familia în judeţul Argeş
(1944)20. Slujea şi în 1948, când era preşedinte ARLUS, al Căminului
cultural, activează în Comitetul Comunal Sanitar şi Sfatul
Gospodăresc. Cântăreţul Ioan Sănduţă era dat dispărut în Al Doilea
Război Mondial. La 15 ianuarie 1948 este numit cântăreţ onorific Alex.
V. Sănduţă, absolvent al Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti 21. Preotul
Mihai Horga participa la şedinţele Cercului Cultural Preoţesc din
Epureni. Participă după instalarea regimului comunist la campaniile de
însămânţări. La 29 martie 1949 a cedat (i-a fost confiscat de comunişti)
terenul bisericii cu o suprafaţă de 9,50 ha. În 1950 participă la
activitatea de depistare a gândacului de Colorado (sic!)22.
Potrivit unei fişe parohiale întocmită în 1956, biserica din Râşeşti a
fost construită din zid la 1841 de spătarul Costache Cerchez, se afla în
stare bună şi era acoperită cu tablă. Parohia Râşeşti se compunea din
satele Râşeşti (415 capi familie cu 1685 de suflete) şi Şopârleni (16
capi familie cu 65 suflete). Cimitirul avea suprafaţa de un hectar, fără
capelă, în stare bună, strict confesional. În afara casei parohiale parohia
deţinea „un botezător”, construit din zid, de inginerul N. Cerchez la
1912 şi era acoperit cu tablă. Biblioteca parohială număra 44 de cărţi şi
152 reviste. Deţinea o jumătate de hectar de pământ, două locuri de
casă în Şopârleni, destinate, unul pentru biserică, celălalt pentru
cimitir. Biserica era slujită de: pr. Mihai Horga, cântăreţul Enacachi
Vasilache, paraclisierii V. Stavăr şi N. Dănilă.
„Sătenii din sat ar părea că sunt religioşi, însă forte rar vin la
biserică. Sunt sărbători când vin 3-4 oameni şi 5-6 femei mai bătrâne.
Ajută însă biserica când li se cere şi numai în zilele mari, cum ar fi Sf.
Paşte sau Crăciunul , vine un număr destul de mare, încât nu mai
încap în biserică. Mai sunt şi alte sărbători mari când se duc la
biserică. De obicei femeile se duc mai des la biserică decât bărbaţii.
Ţin la praznicele şi toate pomenirile ce se cuvin celor morţi. Posturile
iarăşi le ţin, precum şi zilele de post, Miercuri şi Vinerile. Sunt şi parte
din ei care mai îndrăznesc să nu ţină la aceste posturi, fie din cauza
lipsei de hrană sau nu mai cred în ele. Tinerii sunt mult mai
necredincioşi şi numai din cauza părinţilor care nu-i stăpânesc. Vin
foarte rar la biserică. Nu mai este creşterea bună, frica de Dumnezeu
şi iubirea de biserică şi de cele sfinte, care erau mai înainte”.
„Moralitatea – şi mai mult a tinerilor – lasă foarte mult de dorit. Vina,
bineînţeles, este tot numai a părinţilor care permit copiilor lor să facă
atâtea lucruri imorale. Copii încep a juca în horă cu fetele de la 10-12
ani şi-i lasă să umble noaptea prin sat, făcând diferite acte imorale,
fumând, furând, bând vin, după care strică toată liniştea satului. Rari
oamenii, care nu permit să facă copii lor asemenea lucruri şi le dă o
creştere mai aleasă. Distrug şi fură ogoare întregi cu recoltă. Cel în
pagubă, fără a mai reclama, face şi el la fel, aşa că vai de acel ce nu
face la fel cu ei! Trebuie să-şi păzească cu mare greutate avutul său,
ca să-l aibă. Seratele şi balurile curg în fiecare Duminică, când se
întâmplă bătăi şi orgii. Cu toate că prin Căminul cultural şi predicile
sau în diferite ocazii, li se dau sfaturi pentru întâmpinarea răului,
lucrurile nu s epot îndrepta de loc, ba merg crescând din ce în ce. Vina
o poartă în parte şi vremurile de război, când cele mai multe familii nu
17 Vezi „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An VII, nr. 1, din 1 ianuarie 1930, p. 1.
18 Ibidem, p. 2.
19 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Protopopiatul Huşi, dosar 1 / 1959-1960; Data hirotonirii şi
în Vezi „Buletinul Episcopiei Huşilor”, An VI, nr. 11, din 1 noiembrie 1929, p. 161.
20 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 257 / 1945, Pachet 349.
21 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Episcopia Huşilor, dosar 257 / 1944, Pachet 349.
22 Arhiva Episcopiei Huşilor, Fond Protopopiatul Huşi, dosar 1 / 1949-1953.
p. 20 Lohanul nr. 22, iunie 2012