Lohanul nr. 22, iunie 2012 - New Page 1

determinismului fizic, fiind în realitate alimentate prin stări de
rezonanţă ocultă®, în mod tainic, de la nivel AKASHA-ic.
Pentru yoghinii avansaţi, percepţia sinestezică reprezintă o sui generis
poartă de acces în dimensiunea subtilă AKASHA-ică şi ea poate fi
generată într-un mod voluntar şi totodată perfect controlat printr-o
intensă şi armonioasă trezire şi dinamizare a centrilor subtili de forţă
VISHUDDHA CHAKRA şi AJNA CHAKRA. Sinestezia, indiferent
de forma în care ea se manifestă, reprezintă o percepţie unificatoare ce
depăşeşte limitele perceptive umane şi care generează o experienţă
perceptivă de tip paranormal.
În calitate de experienţă perceptivă
paranormală, sinestezia prezintă câteva
caracteristici generale importante.
Una dintre principalele caracteristici ale
sinesteziei este caracterul ei auditiv, în
sensul că percepţia sinestezică adaugă
percepţiei fizice senzoriale iniţiale o formă
suplimentară de percepţie, de alt tip, net
distinctă, care nu este determinată în mod
direct de percepţia iniţială, ci care este
generată în mod indirect, pe baza unui
fenomen de reflexie semnificativă a
percepţiei iniţiale, reflexie care provine din sfera AKASHA-ică
infinită. Sinestezia revelează astfel celui care este atent şi într-un mod
superior perceptiv tainicele legături de natură cognitivă, cauzală, ce
există în sfera subtilă AKASHA-ică şi care se manifestă, în anumite
condiţii favorizante, între reflectările la nivel AKASHA-ic ale
diferitelor tipuri de energii distincte din Macrocosmos.
O altă caracteristică a sinesteziei este direcţionalitatea, în sensul că
percepţia sinestezică evidenţiază de fiecare dată o formă superioară,
subtilă de determinism. De exemplu, o percepţie auditivă poate
determina apariţia unei anumite percepţii vizuale cu care se află într-o
precisă corespondenţă (în cazul sinesteziei senzoriale), percepţia unui
anumit număr poate determina apariţia percepţiei unei anumite culori
(în cazul sinesteziei cognitive), percepţia unei anumite localizări
spaţiale poate determina apariţia unei anumite forme de translaţie
temporală (în cazul sinesteziei spaţio-temporale).
Dezbateri
Fenomenul percepţiei sinestezice a fost intuit în mod genial de către
părintele Pellegrino Ernetti, care vorbeşte despre transformarea
reciprocă dintre sunet şi lumină (vezi lucrarea „Cronovizorul - uluitorul
aparat pentru filmat trecutul”). Părintele Ernetti precizează că undele
luminoase, care în domeniile fundamentale eterice sunt formate din
sunete, constituie de fapt anumite modele de imagini. El subliniază
faptul că în realitate, ceea ce la nivel perceptiv apare ca fiind o
corelaţie strânsă între sunete şi lumină (fenomen care de fapt a fost
numit sinestezie) se manifestă mai ales în stările înalte de conştiinţă,
dar şi în anumite evenimente neuro-fiziologice de graniţă sau în unele
momentele cheie, de aşa-zisă inflexiune, ce apar în sfera psihicului.
O mare parte dintre cei care au trăit
evenimente ce se află la graniţa dintre viaţă şi
moarte (E.G.V.M.) relatează această impresie
cu totul specială a întrepătrunderii formelor
perceptive cu care ei erau până atunci
familiarizaţi în lumea fizică, de exemplu
curioasa impresie de a auzi culorile sau de a
vedea sunetele sau de a trăi într-un mod
unificator percepţia spaţio-temporală
(sinestezia spaţio-temporală).
Procesele de înregistrare a informaţiilor ce
sunt manifestate în dimensiunea AKASHA-
ică pornesc de la premisa conform căreia
Universul este o complexă structură de informaţii cu mai multe
dimensiuni. Conform opiniei părintelui Ernetti, undele sonore şi cele
vizuale sunt păstrate ca un fel de urmă dublă. În fapt, întregul spectru
de energii senzoriale este impregnat în mod specific în memoria
AKASHA-ică.
Sinestezia pare să fie cauzată de intersectarea unor conexiuni ce au loc
în zone din creier care în mod obişnuit, mai precis în cazul percepţiei
senzoriale obişnuite, nu interacţionează. Disjuncţia senzorială pare să
fie depăşită în cazul sinesteziei şi astfel gradul de diferenţiere este
redus, proporţional cu interconexiunile care devin active. Astfel, în
cazul sinesteziei, senzaţii resimţite separat în mod normal ajung să fie
experimentate împreună. De asemenea, preponderenţa sinesteziei pare
să ţină de moştenirea genetică, manifestându-se în rândul membrilor
aceleiaşi familii, dar nu neapărat sub aceeaşi formă. Este vorba, de
fapt, despre un soi de predispoziţie generală, cum ar fi de exemplu
faptul că mama vede literele în culori, iar fiul simte gustul cuvintelor
pe care le aude. Tot în ceea ce priveşte prevalenţa fenomenului
p. 143 Lohanul nr. 22, iunie 2012