Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Care-n lume nu-l mâi am.Toace țărili dân lume,Nu șciu doru cum să spune;Numa măicuțâli noastre,Au dorurile duioasă,Șî să plâng, să tânguiesc,Că sângurele ugesc.Sângure făr dă copii,Iar cășâli îs pustii.Nu-i măi lumea ce-o șciam,Cinerel pră când ieram,Pră când pră ogor umblamȘî la sat pră când trăiam.Lumia asta-i lume nouă,S-o schimbat ca șî o roauă.Să trăiesc în aor mult,Satu meu nu-l măi zăuit.Nici priecenii mei dă dămult,Până mor n-o să-i zăuit.Mama m-o-nvățat să cântMama m-o-nvățat să cântDă când am fost copil mic.Șî frumos m-o legănat,Apă dân zvonuț m-o dat;Să am glasu ca dă zvonu,Să pot să cânt la tot omu.Tata meu o fost becheriSă uita după muieri;Care-i bună șî frumoasăȘî la țucat drăgăstoasă,Care-s nalce la stăturăCare le place dă gură.126