Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

S-au dodat nepoții taichiiCu dolari, cu bani d-ai noșci.Crezu ginerele șî fataCă nepoțî rămân proșci?Într-o zî o tăligramăTrăbă să scoată pe Ida;După vreo trei-patru zâleVeni șî auto Florida.Acum să vezi bucurieLa ai noșci doi nepoț;Într-o clipă satu șcieCă-avem cară cu șinși roț.(Bine-nțăles cu rezervaDacă vrei să o socoț).Șî-aișia măi dăparceVă las sânguri să gângiț:S-or ales cu multă carcieNepoțăii mei iubiț?Într-o zî nepotu’al mare,Stând la masă, față’n față,Îmi spusă o întâmplareȘie-i legată dă viață.Taică, fata șa-i vazut-oIeu îț spun, nu mă glumesc,Ce-aș ruga să nu-mi strâci voia,Cu ea mă căsătoresc.Dar vă spun șî întâmplareaCu năpotul taichii, Gică,Mierla i-o cântat cântarea,Ș-o găsât șî iel gagică.175