Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Dă atunşi furt să-ntâniescşî tarie mult ei să voiesc,îşi măi întorc dătoriasă-şî păzască ominia.Nu mierjie tăt cu minşiuna:după faptă şî răsplată,că aşa să c-am întâmplăcând al urât îşi bagă coada.Doi ortaşi dă una micăDoi ortaşi dă una mică,la căzan făşiau conzumu,or băut fără dă frică -ei, doi prieteni – ca şî unu.Avia unu – avia altudă un vin, dă o răchie,tăt ca fraţî împărţausă nu fie vr-o mânie.Într-o primăvară răşieunu dân iei o pliecatdă unge nu – s-o măi întoarşie.Alălant, dă flaşă, nu s-o lăsat.Odată, la miedzu nopţî,să-ntorşia bini chefelit,dar dăgiaba, că în casămuieria nu l-o primit.- Să să măi triezască afară,că, dă când îi tăt vorbiesc,196