Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Șî m-o șopcit cu vorbie dulșiSă-l las șî io la a miei prunși,Că-i grai păzât dân bătrâni,Să nu ni-e zuităm că ni-s rumâni.Graiul șinie șî-l zăuităNiși Dumniedzău nu-i ajiută,Că asta îi marie păcatȘî nișicând nu-i dă iertat.Vieșinii mieiDă mulcie ori îmi aminciescTrăcuce sărbători dă prăstă anȘî totdăuna păvăstuiescCâță am fost prî la givan.Iar, acuma, la noi în sat,Puțâni oamini viedzî la givanȘî sărbătorilie s-or cam zuitat,Așa cum trieșie an dă an.Numa clopotu bisărișii ni-e aminceșcieDă obișieiul dă altădată,Iar televizia nie orbieșcie,Dă am zuitat șî pră maica preacurată.Vieșinii miei să nu vă zuitațiCă aviem marie păcat –Cânduva am fost surori și frați,Iar, acum, dă toacie ni-am lăsat.Fiecarie, în casa lui,Stă închis în soba marie;78