Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Aiși, la umbra dudului bătrân,Să scriu poezii șî aminciri –Cum s-or făcut poșoarcălie dă fânȘî dăspră istoria dîn bătrâni.Aiși, la mormîntu dî la Trifoaie,Să duc rugășiune șî flori;La crușia bătută dă vânt șî dă ploaie,La carie m-am rugat dă atâcia ori.Pântru voi strămoșî miei,Ca Dumniedzău să vă ogineascăAcolo prântră alieșî săiCă aiși ațî bătut paru pântru vatra noastră.Pră aiși or triecut răzmielniță,Aiși vor dat foc pohoailie turșieșci,Dar tot o măi rămânieas sămânțăDă sufliecie crieșcinieșci.Niși maghiarii n-au fost măi miloșî,Pră carie i-ațî aliergat cu coasă șî topoară,Dar, la anu, or vinit șî măi fioroșîCu topuri șî pușci, ca să vă doboară.Aișă o curs mult sânjie năvinovat,Pră socacurilie plinie dă prau sau dă imală;Mulcie mumie șî copii or picatÎn focul dă mânie maghiară.Aiși ațî rămânieas scrișî în istorie,Pră vatra carie noi acuma o păzâmȘî vă purtăm totdăuna în memorie,Că noi ni-s străniepoțî ai Uzdâniului bătrân.80