Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

La urmă o să-i duci doru).Cât-o cafă, o răchie,Într-alt loc, cine măi șcie.Altă dată s-o-ntâmplatCă șî foili-am duplat.Să-mpart foi nu mi urât,Dar poce c-am tăbărît.Ani poace m-or așădzat,Nu mi-s prea măi dă umblat.Acum, parcă mi șî fricăSă mă sui șî pră bițiclă.Sărciențî, să șciți toț voiCă-i bun să fii poștari la foi.Livi nostruLivi nostru, advocatu,Vrea să facă aici teatru;Mulce lităre o scris,Sărciențî o convins.Că bina îi ca șî sacu,Tare gol fără dă teatru.O scris tot ce i-o fost datȘî în lung, dar șî în lat.N-o cerut la noi nici costuLasă..., că îi omu nostru.Livi, să nu ce zăuițPră unge-ai umblat dăsculț;Prân imală, pră răcoare,Ai făcut șî pocnitoare,Dân valea fotbaluluiȘî dîn „Capu gealului”.Nu zuita a tea Sărcie,Nici coșu dâ la țîglărie144