Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

TincuțaV-aș ruga pă toțî dân salăRăbdarea s-o concentrațDă’ai străcura vreo greșală,Fiț drăguț să mă iertaț.V-aduc salutări în graiDân frumoasul Sâmiai;Vă iubițî pe dăzbrăcaceFără frică dă păcace.V-aș spune io o poveastăCu Mitru ș-a lui nevastă.Mitru frumușăl băiatCu Tincuța s-o-nsurat.Tincuța era frumoasăVă spun, ca oglinda’n casă...Pe uliță când treșea,Ș-or frânt capu după ea.Or trăit în vesălie,Ca șî două păsărele,Dar în scurtă vreme iacăCă-i lovi mare durere.Mitru să îmbolnăveșceȘî în scurtă vreme moare,Dar pă nevasta lui TincaO cuprins-o jalie mare.Pe Mitru-l înmormâtasăÎn căsuța dă vecie177