Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Trăbă că…Furt mă-ntrăb di ș’ie în lumia asta-sAtât dă mulț oamini d-ai răiȘî unge-o fi lumia aia măi ca lumiaCu tălifon la care poțî să zvârnăi.Șî mă-ntrăb în nopțâlie mielie nădurmicieDi ș’ie io dau tăt dă ștroalie șî dă propcițDi ș’ie mie mi-s sorțâlie atât dă strâcacieȘî di ș’ie mi-s io în tumbă cu ai nătrăbuiț.Îmi vinie să cried că-n alce lumi,Gloata nu-i atât dă îmbonțată,Că acolo nu trăbă întruna să tuniȘî lumia nu-i atât dă răsfățată.Trăbă că-n lumia aia dă prăstă drumniș’i nu-i atât dă întunericșî niș’i nu-i atât dă mult scrumșî niș’i tătă vriemia aprins vr-un sfieșnic.În lumia aia pră cariei io o visăd’znu-s mozomăinie șî niș’i blotovâțnu-s bord’z, otrăvuri șî armițâienu-s tăndăraiuri șî niș’i chirchițoanie.Șî d-aia vriau ca-n lumia aia să fii șî tuca acolo să ni-e fașiem culcuș șî aviere;acolo să dau dă moșu-mieu șî dă tată-tușî să nu ni-e măi ghingim la’napoierie.39