Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Să rugasă să-l primiescăȘî să-i dea câta guriță.Niță-i om cum să cuvine,Nu-i fricos, iubeșce bineNiţă când fu la plecare,Băgă mâna-n buzunare,Îi lăsă câce vrun ban.„Ciao, dragă mândruliță,Numai pă cine ce am”.Tinca-l sărută șî spune:„Numa tu ieșci om în lume”.Într-a noua săptămânăVeni dascălu AndreiȘî să apucă să iubeascăMăi fierbince ca toț trei...O lăudă învățătoru’Ș-între timp s-o obligatC-o iubeșce pân la moarceȘî iel mulț bani i-o lăsat.Când ajungie-a șapcea lunăPă sat niegură-furtună;Într-un șias să umple satuCu poveasta lu ăi patru.Tinca născu o fetiță...Trăbuiea mult să gângeascăTatăl fetei să-l găsească:O fi popa, o fi Iancu,O fi Andrei, o fi Niță?Nu voiau să-o răcunoascăPe micuța porumbiță.Popa zâșie: „Eu bocez,Cu cregință priveghez;179