Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

O umblat popa în casa unge era pofcitPe țărani i-o mulțumit, pe toț pe rând,O întrat popa și într-o casă mai săracă,Să svințască casa, apa și pe găzădrița.Dân păcace năcazu s-o întâmplatLângă feriastră pă părece sta oglindaPrân care să uita popa la gazdărițaCare-o stat la șpoieriu dângă zâd,Astupându-i cu cotrința ușaPrin care ieșea flacăra afară.Baș în vremea slujbii cotrința s-apringe;Văzând oglindă cum cotrința arge,Preotul, săracu, rău s-o tulburat,Apa sfântă toată pă ia o aruncat.În sat șî az lumea cuvântă:„Unge-i popa cu-apa sfântă?La givanȘăge Uța șî Ginuța,Da’ o vinit șî LenuțaToce cu obada-n mânăS-audă măi v-o minșiună.Acu mierze tare rar,Să chinuie în zadar.Dân gură ca vântu mare,Satu-ntreg îl iau în cale.Povestind măi una altaCât îi lumea la piață,O ajuns șî baba TițaÎn mână c-o cotăriță.La piaț cu zori o plecat131