Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Să să ducă la tirarțî ai mari,Să-i gea vr-o untură păntru țânțari.Dar tirarțu, om bicheri,L-o sfătuit, ca pră muieri,Dă țânțari să să fiereascăÎmbrobojându-să cu o cârpă muiereascăAșa să unjie toată vara,Dă-ș potolieșcie inimioaraPăntru iel piescuitu îi o făloșâie –L-o învățat dân copilărie.Șî, acum, la bătrâneață,Își pitrieșie a lui viațăLa Cimiș tot piescuind,Acolo zorile îl prind.Iar când ajunjie acasă,Muieria îi tarie făloasăCând viegie atâta pieșcie –Tot în bani ăl sococeșcie.86