Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Satu’ meuSatu’ meu, vorbit de bine,Mulți trăir-odată-n cineȘî cîșcigau a lor pâineDin olgile mari cu gâne.Dar mereu ce-or părăsât,Nime năpoi n-o vinitOr plecat să se-nșcoledzeAlțî la străin să lucredze.Duș dă părinț, dă bunici,Nu s-or mai întors p-aici;Or murit, în jalea mare,Acolo păstă otare.Dar or vinit urmașî lorDân umbra amincirilor,Cu izlozu înfloratUnge moșî s-or jucat.Cătră cine or luatSă ce vadă măi odatăNu cumva ce-ai înschimbatDare mai ieșci că altădatăCe-ar găsât năînschimbat,Cu gropili lângă satDân care pământ s-o luatȘî zâduri or răgicat.Clopoce or dat să tragă,Aflându-se în cine, dragă;Pă uliță s-or plimbat,Doru dă l-or dăscărcat.164