Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Firu dă tălifonMult mă-ntreb șî mult mă mirCă-i mare lucru un fir !Că iacă unu s-o băgatȘî-m țâne firu-ocupat,Nu poace nime să-l scoată,Că-i linia încărcatăȘî firu meu îi legatPăstă firu alălalt,Cu firu a lu vecinu,Care-i p-un fir cu căminu,Pă o linie dublată –Numa la fir nu la plată.Acuma, dă-l suni pă vecinuȚî să anunță căminu,Tot așa șî vice-nvers,Că al cu firu când o mers,Atuncea când le-o băgat,Cum o mers s-o-mpiegicatȘ-atuncea când o picatFirili le-o îmbinatȘî-mbinace le-o-ngropat,D-aia sună ocupat.Da’ să dăzbină, câceodată,Când ploaie șî-i groapa udatăE, dar, dacă-i șî imală,Atunci îi bai în centrală,Că-i prea jingășă, curată,Nu se lasă imălată.Șî îi săre șî sub nas,Când îi vreunu tare-n glas.Dăloc să descopciadză,218