Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Zâi, nepoace, una dulseCum numa tu șcii a zîșie.Fluieră dân liemn dă fag;Zâi, nepoace, măi cu drag!Fluiera dân liemn dă soc,Zâi, nepoace, măi cu foc.Căigană ca la târgÎnaince, la înșeput, omu să uita la soarieDe-o fost șinși prăjâni dă sus, o șciut i-amiaza marie.Da’ dă când s-o născoșit lucru șel mai intirisant,Toace șele o lăsat șî dă soarie s-o zuitat!Când vre ca să uice, punie ocheț negri pră nas,Să nu-i vatămie vigerea, că acuma îi cu șias!Dă cu sara îl chicește giminiața când să sunie,Să nu doarmă, doamnie păzășce, cât vișiniu, că-i rușânie.În Sălcița o muiere să grăbia biata la târg,Îi zî dă piaț, ș-arie să vândă uouă prospice. Dîn cuib.Șî taman avu noroc Baronu să s-opreascăCu notariu bași io nu șciu să să vorbeascăDar, zuitoaca să muiere, să nu mănie pră coconu,Să pusă șî ia călarie, dă în space la...Baronu.Taman cu-o mână să să țînă, uouăli cu ailalaltă,Fiacăru porni-n pucerie, drumu-i lung, bată-l să-l bată.Mână coșiașu, tot mână...dar pra drum gropili-s desăȘî-n a muierii cotariță toace uouăli să spărsă.Cu marie greu iaca-au ajiuns. Siriacu cal i-o apă tătDupă atâta mânătură dă șel coșiaș nărod.30