Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

S-o sfârșât, ca șî când niși n-o fost,Viața lor fără dă rost.Că-n ia ș-or făcut dă capȘî d-aia istoria li-o răzărvat un locLa bucliucu-al împuțâtLocu lor binemeritat.Floaria satuluiFloaria satului meu e dusă-n străinătacePrân și iarba în carie s-or jucat;Străinu pră dulari i-o cumpăratTot și-o fost acum li pră zuitace.Fișiorii satului meu să nu vă vingețî,Pr-ai boldânoșî să nu-i cregețî;Vrăsnișii mei dă un sânjeGlia strămoșască după voi plânjie.Aiși, la Uzdâni șî spinu-i măi oltănitȘî-al imălos nu-i nătrăbuit.Aiși la fiecarie paș întâlnieșci ominia,Căldura suflietului șî priecenia.Nu zuitațî satu - nu vă’nstrăinațî,Prăstă tăt, vorba să v-o purtațî,Iar când sămțâțî că doru vă amurce,Viniț în sat, viniț cât măi iuce.66