Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

BaladăLa grăgina din IzlazMândra-i plină dă năcaz;Sapă bugiacu dân locȘî să plângie dă năroc.Că nu l-o avut nicicândDă când îi pră ăst Pământ.Că nărocu când s-o datIa parcă n-o fost în sat.Că dă mică-o fost lăsatăȘî dă mamă șî dă tatăȘ-o criescut întră străiniCa ș-o floare întră spini.O crecsut cu greu pră lumie,Fără milă dî la nimie.Mulce lacrimi a vărsatPră pita care-o mâncat.N-o avut nicicând dreptace,C-o avut ș-un vitrăg frace.Dar când o ajuns fată marieO fost mândră ca ș-o floarie,Iar duminica la jocLumia toată-i făcia loc.Ș-o jucat pân-amânatCu mândruțu ei din sat.Multă vriămi-o pietrecutLângă iăl, că i-o plăcutȘ-or îmblat păn amânatTot unu cu alălalt.Dară într-o dzî cu soareIel o plicat să să-nsoare,S-o dus în sat la CoșceiȘ-o luă pră prăcina iei.159