Poezie in grai banatean, vol. 2 - Brancusi

Pescariu șî țânțariiȘinie drac’ o măi vădzutOm cu cârpă îmbrobojât,Când îl viedz îi piescari dai mari,Dar arie frică dă țânțari.Totdăuna când piescuieșcie,Cu cârpa să îmbrobojășcie,Dar țânțarii îs mari drași –Îl împung sî prântră crași.Atunși prân mincie îi plisnieșcie,Cu palma îi lovieșcieȘî așa, plin dă năcaz,Să lovieșcie prăstă obraz.Țâpă, suduie dă durierieȘî să ghingieșcie la a lui muierie –Cum ia acasă să oglingieșcie,Iar iel sângur să pălmuieșcie.Dzăua când îi mult soarie,Țânțarii stau la răcoarieIar noapcia, când pornieșcie,Ghingieșci că dracu îi bolgieșcie.Săr dân iarbă șî năvăliesc –Cu sânjie săcia ș-o potoliesc,Pră pielie lasă blăngie mari,Dă la otrava dân țânțari.Atunși sângur plănuind,Îi vini șieva în gând:85