скачать - Eco - Tiras

Nămol de defecaţie; 3. Nămol de defecaţie + gunoi de grajd (60 t/ha); 4. Nămol de defecaţie + gunoi degrajd (30 t/ha) + NPK; 5. Nămol de defecaţie + NPK.Doza de amendament a fost calculată la substituirea deplină a Na schimbabil şi a constituit 26t/ha. Cantitatea de îngrăşăminte chimice (NPK) aplicată a fost echivalentă cu conţinutul de elementenutritive în 30 t gunoi de grajd.Pentru caracterizarea solului au fost amplasate 5 profile principale şi 20 profile secundare.Din orizonturile genetice ale profilelor principale au fost colectate probe de sol pentrudeterminarea însuşirilor acestuia. După fondarea experienţei însuşirile chimice şi fizico-chimice au fostdeterminate la începutul şi sfârşitul perioadei de vegetaţie a plantelor. Analizele necesare pentruaprecierea stării chimice a solului s-au efectuat conform standardelor în vigoare.Rezultate şi discuţiiSolul câmpului experimental se caracterizează cu conţinut ”mare” de materie organică peadâncimea 0-30 cm. Stratul subarat care include o parte din orizontul argiloiluvial natric (Btna) conţine3,22-3,46% de humus şi se încadrează în clasa ”mijlocie”. În orizonturile subiacente cantitatea de humuseste ”mică” spre ”foarte mică”. Aplicarea nămolului de defecaţie separat şi în combinaţie cuîngrăşămintele chimice şi organice (30 t/ha) nu a influenţat conţinutul de humus. O creştere maiapreciabilă a acestuia s-a înregistrat numai în varianta la care s-au aplicat 60 t/ha gunoi de grajd (tab.1).Distribuirea materiei organice pe profil este caracteristică pentru subtipul dat de sol şi se manifestă prinscăderea bruscă a conţinutului acesteia de la orizontul superficial la cele în adâncime. Astfel, diferenţa deconţinut de humus în stratul arat şi cel subarat constituie 1,44-1,53%.În practica de ameliorare a soloneţurilor automorfe are importanţă conţinutul de CaCO 3 şiadâncimea de acumulare maximă. Din datele prezentate se vede că în primii 0-50 cm cantitatea decarbonat de calciu este neînsemnată. În partea inferioară a profilului de sol şi în roca parentală conţinutulde CaCO 3 creşte semnificativ (7-12%) şi se include în clasa ”mijlocie” de valori. Adâncimea mare delocalizare a sărurilor acidului carbonic exclude posibilitatea aplicării metodei agrobiologice de ameliorarecare prevede implicarea rezervelor de compuşi ai calciului în orizontul Btna prin lucrarea ameliorativă asolului. De menţionat că administrarea nămolului de defecaţie a condus la o creştere uşoară a conţinutuluide CaCO 3 în orizontul superficial.Valorificarea solurilor alcalice, evoluate pe depozite de argilă, poate fi realizată cu succes numaiprin aplicarea tehnologiilor complexe care prevăd şi fertilizarea ameliorativă. Administrareaîngrăşămintelor organice, chimice şi organo-minerale a avut drept rezultat creşterea sensibilă aconţinutului de elemente nutritive în sol. Astfel, conţinutul de azot nitric la începutul perioadei devegetaţie a plantelor în variantele fertilizate a fost de 2,2-2,5 ori mai mare decât în varianta martor şi ceatratată cu nămol de defecaţie. Prin determinarea conţinutului de N-NO 3 în diferite orizonturi a fostdepistată levigarea acestora pe profilul solului. În stratul subarat (30-50 cm) a variantelor fertilizate seconţine de 2,3-4,9 ori mai mult azot nitric comparativ cu cel din variantele fără fertilizare. Rezultateleobţinute la sfârşitul perioadei de vegetaţie arată o creştere a conţinutului de azot nitric în toate variantelecâmpului experimental.Această majorare de N-NO 3 în perioada de toamnă se datorează temperaturii înalte şi menţineriisolului în sistem de ogor negru într-un termen de peste patru luni.Soloneţul cernoziomic automorf este asigurat ”moderat” cu fosfor mobil. Conţinutul acestuielement în stratul arat variază între 2,04 şi 2,82 mg/100 g sol, înregistrând o creştere de 0,62-0,78 mg învariantele cu îngrăşăminte organice şi chimice. În solul amendat pe fundalul fertilizării organo-minerale,conţinutul de P 2 0 5 alcătuieşte 3,60 mg/100 g sol, clasându-se în categoria ”optimă”. Consumul de cătreplante şi exportul acestui element cu recolta şi producţia secundară a plantelor agricole are drept rezultatscăderea conţinutului de P 2 0 5 la sfârşitul perioadei de vegetaţie cu 0,30-1,22 mg/100 g sol.Solurile republicii, inclusiv şi cele alcalice, sunt bine aprovizionate cu potasiu schimbabil,conţinutul cărui este determinat de particularităţile compoziţiei mineralogice. Exportul din sol a K 2 0 cuproducţia agricolă este compensat de către formele mobilizate a acestui element. Prin urmare, potasiulnu se consideră element limitativ în nutriţia plantelor [11]. Gradul de asigurare a soloneţului cernoziomicautomorf cu K 2 0 este ”foarte ridicat”. Stratul arat a variantei martor şi a celei tratate cu nămol de defecaţieconţine 53-57 mg/100 g sol de K 2 0. În variantele fertilizate cantitatea acestui element este mai mare şi94