Classica et Christiana 1 2006 - Facultatea de Istorie - Universitatea ...

NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE 217
Folosindu-se de unele repere ale gramaticilor antici, sunt clasificate şi
interpretate din perspectivă diacronică tipurile de „erori” ortografice ale
latinei documentare medievale: grafii per adiectionem litterae (prin adăugarea
unei litere – carrissime, autumpno, authoritate); grafii per detractionem
litterae (prin suprimarea unei litere – literae, condam, evum, abemus etc.);
grafii per immutationem litterae (prin schimbarea unei litere – sicud,
legacionibus, katolicus, menbrorum etc.). În finalul capitolului, autoarea
conchide că aspectul grafic al documentelor latine moldoveneşti este explicabil
prin: tipul de scriere utilizat; diferenţa dintre pronunţia vremii şi conservatorismul
grafiei; tradiţia grafică a cancelariei din care provine diacul,
nivelul lui de cultură şi de pregătire.
Cel mai amplu capitol este cel dedicat morfosintaxei documentelor
latine (capitolul al IV-lea). Secţiunea este deschisă de formularea unor
premise metodologice ale analizei întreprinse de autoare, subliniindu-se că,
alături de principiile gramaticilor tradiţionale, au fost valorificate şi unele
teorii lingvistice moderne, în intenţia de a ilustra şi motiva modul în care se
îmbină, în uzanţele morfosintactice ale latinei documentare, norma clasică cu
libertatea de expresie a latinei târzii şi medievale, în beneficiul comunicării.
Pe baza criteriului ştiinţific al destinatarului, analiza morfosintactică a
actelor latine moldoveneşti urmăreşte nu atât comparaţia cu latina clasică, cât
adecvarea la uzanţele expresive ale cancelariilor europene din acea vreme.
O parte substanţială a lucrării o constituie şi studiul lexical întrepris în
capitolul al V-lea. Dintru început se precizează că latina actelor de cancelarie
din Moldova prezintă, în mare, trăsăturile lexicale şi semantice ale mediolatinei
europene, cu unele particularităţi regionale. În consens cu opinia altor
cercetători români (A. C. Halichias), este afirmată şi demonstrată înnoirea
lexico-semantică de care a beneficiat latina medievală, în calitatea ei de
limbă oficială a unei noi suprastructuri, prin inventarierea celor trei nivele
ale lexicului din latina documentelor: a) cuvinte antice cu sens schimbat,
adaptat sau specializat; b) cuvinte noi formate în latina târzie şi medievală
prin derivare şi compunere, pe baza unor etimonuri antice; c) împrumuturi.
Este realizat în acest fel un glosar foarte util până la apariţia unui lexicon
complet al mediolatinei româneşti.
Capitolul al VI-lea, Particularităţi ale stilului diplomatic reflectate în
documentele latine din Moldova, are drept scop stabilirea trăsăturilor stilului
diplomatic latin (ca stil funcţional). Actele de cancelarie sunt interpretate ca
texte purtătoare ale unui mesaj aflat la întretăierea celor două axe ale câmpului
semiotic (cea subiectivă a emiţătorului şi receptorului şi cea obiectivă a