Descarca

dureroasă) şi o pregatire a colonului specială (purgaţie cu 4 litri de Fortrans sau 2 litri de
Moviprep în preziua examenului). Este singura care poate evidenţia leziuni vasculare ale
colonului (angiodisplazia colonului), anemia neexplicată, şi poate face şi hemostaza
endoscopică.
Irigografia evidenţiază colonul prin opacifierea retrogradă a colonului cu substanţă
baritată. Tehnica în dublu contrast (utilizând şi insuflarea de aer) este utilă. Nu permite
biopsie din leziunile suspecte şi nu permite măsuri terapeutice (polipectomie). Tehnica a
fost metoda cea mai răspândită de evaluare a colonului, dar are o sensibilitate diagnostică
net inferioară colonoscopiei. Metoda este tot mai mult înlocuită de colonoscopie, odată cu
creşterea numărului de centre de endoscopie de calitate.
Mai nou, folosirea CT spiral (Colonoscopie virtuală sau colonografie CT), permite pe
baza unui CT abdominal, reconstrucţia virtuală a colonului şi care permite diagnosticul
patologiei de tip neoplasm sau polipi colonici. Metoda este în dezvoltare, are dezavantajul
lipsei posibilităţilor de preluare de biopsii din leziuni şi a posibilităţilor de polipectomie.
Echoendoscopia (ecografia transrectală) permite aprecierea extensiei în straturi a
neoplasmului şi se foloseşte pentru aprecierea extensiei tumorale, în regiunea rectală
(ecografie transrectală).
Testul Hemocult permite determinarea hemoragiilor oculte în scaun. Este un test screenig,
populaţional şi se adresează persoanelor asimptomatice şi care are ca scop descoperirea
persoanelor suspecte, ce vor fi supuse apoi examinărilor endoscopice.
Testul Hemocult este recomandat să fie făcut anual, în general după vârsta de 50 de ani.
Testul Hemocult II, mai modern, nu necesită o pregătire specială (regim fără carne) şi are o
sensibilitate superioară, iar testul hemocult imunologic (FIT) evidenţiază în scaun prezenţa
hemoglobinei umane (nu necesită un regim special, înainte de test).
Testele genetice din scaun, care urmăresc evidenţierea ADN-ului modificat, sunt teste
moderne de screening (dar mult mai costisitoare).
Diagnosticul diferenţial al cancerului de colon
Problemele de diagnostic diferenţial ale acestei afecţiuni sunt date în special de diferenţierea
rectoragiei. Principalele cauze sunt:
- boala hemoroidală şi fisura anală;
- boala Crohn;
- rectocolita ulcerohemoragică;
- diverticuloza colonică;
- colita ischemică şi colita radică (postradioterapie);
- angiodisplazia colonică (sângerare predominant în colonul drept, la vârstnici, prin
leziuni de tip angiomatos).
În faţa unui sindrom anemic, se va căuta dacă anemia este de tip feripriv, iar în această
situaţie, cauza cea mai probabilă şi mai puţin evidenţiabilă ţine de tubul digestiv (esogastric,
intestin sau colon).
Evoluţie
Evoluţia neoplasmului de colon depinde de momentul descoperirii şi respectiv operării. În
cazul unui stadiu Dukes A, supravieţuirea la 5 ani este de aproximativ 90%, iar în Dukes C de
aproximativ 50%. În faţa unui neoplasm cu metastaze hepatice (Dukes D), supravieţuirea este
foarte redusă.
Complicaţiile cele mai frecvente ale neoplasmului de colon sunt metastazarea, ocluzia
intestinală, perforaţia.
39