Descarca

a. Stabilirea etiologiei SM necesită evaluarea:
- Gastric: bariu pasaj, pentru diagnosticul de fistulă gastrocolică, gastroenteroanastomoză,
gastrectomie cu anastomoză Billroth II; gastroscopie: ulcere
multiple din sindromul Zollinger-Ellison; dozarea gastrinemiei (diagnosticul de
gastrinom), eventual chimism gastric stimulat cu Pentagastrina.
- Biliară: diagnosticul biologic al sindromului de colestază (fosfataza alcalină,
gamaglutamiltranspeptidaza, bilirubina crescute) din ciroza biliară primitivă; semne
ecografice de obstrucţie biliară, completate eventual cu colangiografie RMN sau
computer tomografia pancreatică şi colangiopancreatografia endoscopică retrogradă
(CPER).
- Pancreatică: enzimele pancreatice (amilaza, lipaza pot fi eventual crescute); aspectul
imagistic modificat al pancreasului (ecografie, CT) sau evaluarea prin CPER sau
pancreatografie RMN sau echoendoscopic a aspectului ductal pancreatic; testele
funcţionale pancreatice alterate (testul PABA sau testul Fluorescein dilaurat); mai
recent, determinarea elastazei I fecale poate evidenţia insuficienţa pancreatică în stadii
incipiente; dozarea nivelului VIP-ului (vasoactiv intestinal polypeptide) poate pune
diagnosticul de VIP-om sau holeră pancreatică (diaree severă, apoasă), cu
hipopotasemie.
- Intestinală: bariul pasaj, cu urmărire intestinală sau enteroclismă, poate evalua
aspectul şi motilitatea intestinală; duodenoscopia cu biopsie duodenală (foarte utilă
pentru boala celiacă) sau enteroscopia pot vizualiza aspectul mucoasei (+ biopsie);
testul cu D-xiloză (monozaharid pentozic) diferenţiază SM pancreatogen (testul este
normal) de cel intestinal (unde testul este alterat). Testul constă din administrarea orală
a 25 g de D-xiloză şi apoi colectarea urinei timp de 5 ore. O eliminare urinară sub 5 g
semnifică o tulburare de absorbţie intestinală; testul Schilling – evaluează absorbţia
vitaminei B12. Reducerea excreţiei urinare (sub 5%) din vitamina B12 marcată
radioactiv, administrată oral, semnifică tulburare de producere a factorului intrinsec
gastric sau (dacă acesta s-a corectat oral) o absorbţie inadecvată; biopsia de intestin
subţire (prin sonda Quinton) din zona jejunală, poate pune în evidenţă atrofiile
vilozitare din boala celiacă sau diagnostichează o boală Whipple sau o limfangectazie.
Recoltarea prin aceeaşi sondă de suc jejunal pentru cultură poate releva aspecte de
dismicrobism – colonoscopia poate evidenţia modificări de rectocolită.
Examinându-se ileonul terminal, se poate diagnostica o boală Crohn localizată la acel
nivel. Colonoscopia poate releva în colita colagenă sau colita limfocitară un aspect
macroscopic normal, dar biopsia poate evidenţia prezenţa benzilor colagenice sau a
infiltratelor limfocitare testul de toleranţă la lactoza (TTL), care poate pune în evidenţă
un deficit de lactază (test ce foloseşte sulfatul de bariu împreună cu 50 g lactoză).
Acelaşi deficit de lactază mai poate fi pus în evidenţă prin teste respiratorii cu
hidrogen (bazat pe excreţia de hidrogen respirator după administrarea de lactoză, care
nu se desface jejunal prin lipsa lactazei, ci se fermentează, cu formarea de hidrogen în
colon). Testul respirator cu hidrogen mai poate fi util şi în diagnosticul de
suprapopulare microbiană intestinală (după administrarea de glucoză).
b. Consecinţele biologice ale sindromului de malabsorbţie sunt reprezentate de scăderea
diverşilor parametri biologici. Apar hipoproteinemia cu hipoalbuminemie, anemia feriprivă
sau/şi macrocitară, hipocolesterolemie cu hipolipemie, scăderea indicelui de protrombină,
hipopopotasemia, hipocalcemia, hiponatremia.
Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial al SM se face cu diverse cauze de diaree cronică, dar care nu au ajuns
la malabsorbţie. În aceste cazuri, nu apar deficitul ponderal şi modificarea parametrilor
52